Sunt zile călduroase de vară tropicală, cu o vegetaţie arsă de lumina unui soare nemilos şi cu oameni agresaţi de un anotimp ieşit din limitele sale fireşti. Sunt săptămâni de când norii nu au mai apărut decât trecător pe deasupra pământului şi doar pentru a fugi imediat alungaţi de vântul torid, ce nu suportă blânda lor prezenţă. Şi sunt luni de zile de luptă şi ceartă nesfârşită între oameni pentru diferite lucruri de-a lungul şi de-a latul întregii lumi, fapt care te face să îţi îndrepţi cugetarea către vremelnicia plăsmuirilor de orice fel de pe pământ.
Când privesc scenele din oraşul Alep, Siria, sunt cutremurat de imagini de o rară violenţă, mulţimi de cadavre de bărbaţi, femei şi copii zăcând claie peste grămadă sub cerul deschis denotând o ură viscerală, de neînţeles. Cu siguranţă, aceste atrocităţi nu stârnesc nici un ecou în media românească, preocupată exclusiv de reglările de conturi dintre partidele politice de diferite coloraturi. Nimic nu ne determină să schimbăm canalele de propagandă pentru a vedea nenorocirile ce se întâmplă cu adevărat în lume, ce întrec şi cea mai diabolică imaginaţie a producătorilor de filme.
Chiar acum, când meditez la aceste lucruri, citesc despre 47 de oameni ucişi de un foc izbucnit într-un tren de pasageri din provincia Andhra Pradesh, India, acest eveniment adăugându-se nenorocirilor ce lovesc necontenit acest subcontinent plin de dileme ce nu vor putea fi rezolvate vreodată. Nu pot să nu mă gândesc la groaza şi suferinţa celor surprinşi într-un tren din care nu puteau să scape decât cu mare greutate. Dar nici un român nu rezonează la astfel de ştiri, fiindcă ochii sunt mereu aţintiţi pe „ştirile de la ora 5” şi mai nou, la estimările electorale ale momentului. Nicio grijă, după ce trece şi acest divertisment estival, atenţia se va îndrepta natural spre subiectele mondene ale zilei, care reuşesc să umple spaţiile de emisie ale canalelor de televiziune şi paginile de Internet.
Nici Africa nu se lasă mai prejos la capitolul ştirilor cu impact umanitar, în sudul Kenyei peste 20.000 de persoane părăsindu-şi casele din cauza luptelor interetnice, care afectează puternic regiunea. Toţi aceşti oameni sunt nevoiţi să doarmă sub cerul liber, fiindcă nimic şi nimeni nu poate să le mai garanteze viaţa. Dar nimeni din spaţiul românesc nu are astfel de preocupări, fiindcă mediocrele subiecte autohtone ce aparţin triadei nefericite a politicului, mondenului şi divertismentului nu mai lasă spaţiu pentru ceea ce se întâmplă în lume, bulimia prostului gust ocupând toată atenţia.
Trăim într-o lume în care informaţia circulă foarte uşor de-a lungul şi de-a latul întregului mapamond, iar selectarea devine obligatorie pentru ceea ce este relevant. Internetul a produs o mutaţie profundă, oferind posibilitatea de a lua cunoştinţă de ceea ce se întâmplă în diferitele colţuri ale pământului, dar preocuparea noastră rămâne preponderent orientată spre noi înşine, spaţiul virtual reproducând mai mult sau mai puţin această tendinţă egoistă de a ignora ceea ce ni se pare că nu ne priveşte. Şi tocmai din această cauză, spaţiul media românesc este atât de sărac în privinţa conţinutului, având o calitate dubioasă în ce priveşte informaţia oferită.
Din această cauză, mi-am făcut un obicei din a accesa zilnic canale de informare mult mai diversificate şi mai bine documentate, orientate pe ceea ce se întâmplă cu adevărat în mica lume în care trăim. De exemplu, postul de radio „BBC World Service” este extraordinar prin viziunea globală pe care ţi-o oferă prin documentare bine puse la punct, interviuri şi discuţii „live” de cea mai bună calitate, dezbateri pe diferite teme de actualitate, precum şi prin interactivitatea pusă la dispoziţia auditoriului prin intermediul paginii de Internet. De aceea, seara, în loc să deschid canalele de ştiri autohtone, prefer să selectez acest post radio de pe Internet şi să ascult cel puţin o jumătate de oră programele difuzate, ce includ şi jurnale de actualităţi cu subiectele zilei.
Spre deosebire de alte canale „internaţionale”, „BBC World Service” nu este destinat promovării valorilor „britanice” în lume, ci surprinderii problemelor ce apar la scara întregii umanităţi, nicio regiune nefiind neglijată în cadrul emisiunilor sale. Mărturii, reportaje şi documentare bine realizate reuşesc să te informeze într-o manieră obiectivă, ce lasă loc formării opiniilor personale, fără a se impune dictatorial un anumit punct de vedere. Axându-se pe fapte şi exprimând păreri dintre cele mai diverse, emisiunile acestui post de radio îţi oferă posibilitatea de a converti informaţiile în cunoştinţe, lucru esenţial atât în cultivarea conştiinţei individuale, cât şi a celei colective.
De asemenea, tot pe pagina de Internet a BBC-ului, pot fi accesate diferitele „canale tematice” dedicate ştiinţei, culturii, muzicii sau divertismentului, fără ca aceste genuri să fie amestecate unele cu altele. Evitând abordarea stil „bazar” şi aglomerarea amorfă a diferitelor subiecte ce nu au legătură unele cu altele, BBC-ul reuşeşte să ofere un model în stil britanic a ceea ce înseamnă cu adevărat un trust media dedicat publicului larg din întreaga lume. Pe lângă acest lucru, engleza vorbită de prezentatori este de cea mai înaltă clasă, ajutându-ne să ne perfecţionăm folosirea acestei limbi, ce a devenit obligatorie pentru orice om civilizat al secolului XXI.
Dar nu doresc să înalţ osanale unui anumit trust media, ci doar să ofer un exemplu pentru ceea ce se constituie ca o alternativă la situaţia nefericită din spaţiul românesc, ce se confinează pe zi ce trece, sau mai bine zis, devine tot mai sărac şi mai lipsit de conţinut pentru un auditoriu tot mai prost informat asupra adevăratelor probleme ale lumii. Uneori, am impresia că ieşirea de sub umbra nefastă a comunismului nu s-a produs cu adevărat nici la peste douăzeci de ani de la decesul său oficial. Undeva, el continuă să mai existe prin prost-gust, dezinformare şi izolare faţă de lume, totul învârtindu-se în jurul moriştii propagandistice colorate de diferitele interese ale momentului.
Deşi mi se pare caraghios, ascultarea unor posturi străine gen BBC, sau citirea presei străine pe Internet, îmi generează aceeaşi senzaţie pe care o aveam când pe vremuri, cu radioul dat la minimum ca volum, ascultam pe unde scurte „Radio România Liberă”, „Deutsche Welle” sau „Vocea Americii”, din dorinţa de a înţelege ce se întâmplă cu adevărat în lume şi din silă faţă de canalele propagandistice ale puterii. Nu vreau să fiu înţeles greşit, dar din punctul de vedere al informaţiei oferite situaţia nu s-a schimbat prea mult, fapt pentru care aştept apariţia unor trusturi media care să ofere informaţii autentice şi cunoaştere celor care le accesează programele.
Lasă un răspuns