Despre asta s-ar putea să fie vorba în agresiunea juridică a companiei Pfizer împotriva României… În demersul acesteia de a popri, prin decizia unui tribunal belgian, a conturilor Romatsa, singurele pe care le putea bloca rapid, în seama Statului Român, acestea fiind deschise în străinătate și, practic, „atacabile”. Și este cât se poate de posibil ca „afacerea Pfizer” să ne coste cu mult mai mult decât ceea ce ni se cere acum… S-ar putea să ne coste, nu doar banii din trecut, care ar fi trebuit dați atunci pentru ceea ce România a adus în timpul pandemiei, nu doar banii din prezent, pentru ceea ce nu am mai adus din ceea ce idioții (ne)utili ai sistemului public guvernamental de la noi, de interese și caste politice au semnat pentru a fi „cumpărat”, dar și banii pe viitor… Aceia sub forma unor contracte pe care Statul Român se va obliga să le secretizeze de la prima discuție, nici măcar după momentul de parafare a deciziilor contractuale, ca învățământ (punitiv-juridic) al trecutului pandemic… Ca pedeapsă pentru că nu și-a strunit funcționarii publici, miniștrii, oficialii, cu toții parte a unei omerte guvernamental-politice… Pentru că, deloc întâmplător, Pfizer a anunțat că, de fapt, poprirea conturilor Romatsa, pentru datoriile Statului Român, s-a făcut ca răspuns față de neobrăzarea unor politicieni și foști guvernanți de a fi dat „pe surse” detalii și date contractuale… Iar asta ar fi deranjat compania Pfizer și a determinat-o, vezi Doamne!, să pună poprire pe conturile Romatsa (în sarcina datornicului Stat Român). Ca un soi de drepturi morale și de imagine… Și nu-i de colea… Pentru că, nu ar fi de mirare ca, pe lângă acești bani, pe care Pfizer îi solicită în numele unei reparații morale, sau cel puțin așa și-a motivat pentru public acțiunea de a se fi îndreptat atât de rapace spre conturile operatorului aerian al României, să mai tot ceară… Pentru trecut, pentru prezent, dar și ca bani în viitor… Și nu contează că, prin poprirea conturilor Romatsa și afectarea activității acestuia, Pfizer a periclitat serviciile de trafic aerian și, implicit, siguranța pasagerilor! Un motiv bun pentru autoritățile noastre de a ataca decizia tribunalului belgian! Dar nu ai cu cine!… Nu ai juriști și avocați care să reprezinte România, ca stat… O fac doar pe factură de clienți ai castelor politice și guvernamentale care au intrat într-un bucluc… Și acela cu efecte insignifiante și, oricum, temporare, pentru că, în mod faptic, nici un guvernant, nici un politician, nu a răspuns vreodată pentru deciziile periculoase luate în sarcina României, nimeni nu a plătit în toate aceste decenii de jefuire a țării pentru astfel de gafe, erori, dar și rea-voință ori chiar acțiuni evident premeditate (deși, cel puțin în cazul guvernanților și a funcționarilor publici, există o clară răspundere administrativă).
De aceea, dincolo de banii ce vor fi plătiți, fie pe de-a întregul, ca suma integral cerută de Pfizer, fie numai ca plată strict a contravalorii vaccinurilor livrate fizic, fie ca achitare a unor daune (a)morale pentru limba lungă și nevoia personală de imagine a unor politicieni, rămâne transformarea întregii afaceri Pfizer într-o periculoasă speță de impunere pe viitor a unei omerte cvasigenerale, politic și guvernamental, în cazul următoarelor (evident, obligatorii și asumate ca extensie a deciziilor de acum) a contractelor cu această companie. Cert este că vom ajunge a plăti pentru nemernicia unor guvernanți… Ba, poate va fi nevoie să apelăm, și la FMI, și la Banca Mondială, și la instituțiile europene pentru a putea plăti… De vom achita, din banii împrumutați de la cămătarii bancari internaționali, în cont deschis în formă continuată (iată!, de peste trei decenii) pentru a-i putea mulțumi pe ceilalți cămătari, cei de vaccinuri, seruri și viitoare presupuse medicamente ce vor fi necesare (obligatoriu necesare!) populației României. Nu atât ca „hapuri” pentru sănătate, ci pentru a tot plăti… Pe viitor, generație după generație… Căci, nu!, nu banii ceruți acum de Pfizer sunt cu adevărat importanți… Nu ei sunt miezul acțiunii declanșate împotriva Statului Român (și cel din trecut-prezent, dar mai ales cel din viitor), ci toate acele condiții pe care compania le va impune ca parte a unei omerte contractuale cu Statul Român… Cu obligarea acestuia de a nu mai furniza (nici măcar „pe surse”!) informații contractuale către public (cel plătitor de seruri, de vaccinuri viitoare și medicamente – dintr-o listă care, aflăm acum, era deja stabilită)…
