Citind „argumentul” CSAT -ului în decizia sa de a respinge (!) proiectul de lege privind „construcția de noi termocentrale”, ar trebui să înțelegem gravitatea situației în care ne aflăm… Nu din punct de vedere energetic, ne-am mai încălzit noi, în existența noastră, cu „tizic”, cu balegă, paie și coceni în sobă, și, da, eram mai demni!, ci pentru că avem dovada adevăratului agresor la adresa noastră, a ființei naționale, a însăși existenței noastre viitoare… Proprii guvernanți și instituțiile statului transformate în sinecurile unor centre de decizii puse în slujba altora… Străini, venetici, expați… Iar astăzi vorbim poate chiar despre ultima instituție de stat (dar nu, iată, și a statului, ca apărător al națiunii, al limesului de reprezentare, protejare și apărare a teritoriului, a tezaurului și panopliei cu valori identitare), CSAT -ul… Care s-a exprimat din coconul slujirii „la stăpâni străini”, pentru respingerea inițiativei legislative de construire de noi termocentrale, de reactivare și modernizare a acelor conservate, forul apărând, a priori, nu patria, ci „valorile” europene, fie ele și vădit anti-românești… Într-o speță în care ar fi trebuit să se pronunțe, eventual!, doar pentru identificarea de soluții tehnice și de finanțare, CSAT a decis pentru noi că este în interesul UE ca aici să nu se mai construiască termocentrale… Iar motivațiile consiliului „de (ne)apărare” sunt halucinante… Perspectiva bugetară a creșterii costurilor cu astfel de „noi” investiții și încălcarea intereselor UE… În fapt, a angajamentelor „noastre” (ale guvernanților și politicienilor slugarnici și trădători) de a nu încurca socotelile Europei… Pentru că s-ar încălca angajamentele luate de România în sinistra asumare a procesului de decarbonificare distructivă a industriei sale, de eliminare totală a oricărui consumator de cărbune, deși, exact în aceste angajamente ale guvernărilor ar trebui CSAT să caute vinovații pentru trădarea intereselor naționale, pentru subminarea economiei și punerea în pericol a securității naționale… Dar, prin această poziționare, împotriva construirii de termocentrale, deși, în Europa procesul chiar a luat avânt („pe ultima sută de metri a existenței combustibililor fosili”, după cum sună chiar „bula” de dezlegare dată de unii comisari UE), CSAT dovedește, chiar ca paradigmă a existenței sale, că servește, slujește, indiferent de guvernările și președinții care s-au perindat în structura sa, acțiunile anti-românești… Astfel, construirea de „noi termocentrale” ar duce, în opinia CSAT, la cheltuieli suplimentare la buget (și nu se mai pot da miliarde altora, nu-i așa?!), dar și la creșterea, ulterioară (!), a tarifelor energetice.. În traducere, eventuala independență energetică ne-ar costa prea mult… Dar nu asta ar fi problema, ci faptul că am strica planurile unei Europe care și-a hașurat deja reîmpărțirea centrelor de interese, de influență, de control, de colonizare, energetică… De aceea, chiar dacă nu avea nici o chemare să se exprime, CSAT spune „Nu!” proiectului de lege ce ar fi permis construirea/reactivarea termocentralelor, verificarea existenței unor opțiuni tehnologice viabile în cazul celor conservate (unde a mai rămas ceva…) prin identificarea instalațiilor și clădirilor (or, aici s-ar vedea jaful, nu?!)…
De ce s-a cerut însă, pentru un proiect de lege din Parlament, avizul CSAT -ului? Ce trebuință avea țara de punctul de vedere al unei instituții concentrate cvasi instituțional politic-guvernamental?… Iar prin aceasta, supusă scârbavnic impunerilor de la Bruxelles… Să fie o încercare de a aduce CSAT -ul în procesul de legiferare parlamentară, ca speță de raportare? Mai ales dacă nimeni nu va cere explicații pentru decizia de acum de a interzice termocentralele… Pentru a hotărî dintr-un singur loc ceea ce este „bun” pentru țară?… Pentru a da direcțiile ce nu trebuie să afecteze interesele UE, ale actorilor dar și cabotinilor (politici și statali), ale centrelor de influență, ale multinaționalelor, colonizatorilor?…
Suntem dară, nu doar în afara legilor securității naționale (oricum, de mult nu mai suntem acolo…), ci a oricăror minime cutume de protejare, de reprezentare, de apărare a intereselor naționale… Iar mâine-poimâine, același CSAT ar putea lua acea decizie de implicare a țării în război, argumentând că opțiunea de a fi parte a păcii ar încurca politicile (de război) ale UE și ne-ar costa mult prea mult dacă am menține, cu orice preț, pacea… Pentru că am pierde finanțările industriei de război (chiar dacă banii europeni destinați fabricilor de moarte intră masiv în buzunarele altora) și am bloca logistica NATO-UE de transport militar… Pentru că asta urmează: transportul militar sub umbrela de război… Și nu doar a instalațiilor, a componentelor militare, ci inclusiv a resurselor…
O acțiune concentrată, vădit anti-românească… În care ni se spune că nu avem voie să mai construim termocentrale… Că nu trebuie nici măcar să ne gândim a încerca să mai punem șurub lână șurub din ceea ce se mai găsește dezmembrat (și) în acest segment industrial… Că nu avem dreptul la tarife firești, normale, pentru un stat producător de energie electrică, de produse petroliere, de combustibili, de resurse… Că trebuie să (ne) acceptăm starea de a fi colonie a multinaționalelor și actorilor statali… Și a celor politici interni, evident! Pentru că, fără aceștia, nu am fi ajuns aici… Nu am fi ajuns în situația în care, din propriul Parlament să fie excizat un proiect de redare a capacităților tehnico-industriale ale României!… Nu am fi asistat la modul în care, în locul Armatei Române, a părții sale de expertiză tehnico-militare (avizând drumurile, podurile, tunelurile și viaductele ce se construiesc), să vină în inspecții ofițerii corpurilor multinaționale NATO, pentru a verifica încadrarea în parametrii structurali și a claselor de încărcare militară… Nu am fi asistat la punerea în pericol imediat a zonelor cu risc, prin restrângerea până la imposibilitatea asigurării pazei zonelor cu deșeuri nucleare (ale centrelor aparținând Institutului Național de Cercetare-Dezvoltare pentru Metale și Resurse Radioactive), închise și abandonate cu tot cu documentele clasificate, aparatura și deșeurile radioactive… Nu am fi ajuns ca, în loc să emită note de chemare la explicații a ambasadorului ucrainean pentru grava acțiune din Portul Constanța, în loc să verifice haosul logistic de transport și evacuare în caz de calamitate, din orașele țării afectate de ploi și inundații, în loc să analizeze achizițiile de „tehnică militară” gata perimată sau dovedit ineficientă (precum achiziția pe viitor a scutului aerian evreiesc care s-a dovedit, în propriul lor război de agresiune, o umbrelă găurită), CSAT -ul să dea decizii de blocare a oricăror măsuri în interesul națiunii române… Iar noi stăm în case… Ne sunt smulse icoanele, ne este confiscată moștenirea lirică și gazetar patriotică, ne sunt huliți înaintașii, mințile unor secole de lumină pentru națiune, suntem puși la zid pentru orice cuvânt potrivnic, ne sunt vânați păzitorii cărților pentru dreptul lor de a spune Adevărul, ne sunt goniți oamenii de cultură care citează din înaintași… Chiar dacă, fundamental identitar, nu, nu „Sic transit gloria mundi” ne strivește în ghearele neputinței, ci un atât de propriu „sic transit gloria nostra”… A noastră, a națiunii, a istoriei noastre, a demnității și mândriei a ceea ce am fost cândva…
