Arhive autor: Mihai Ogrinji

Nichita, Alex Condeescu și „România pitorească”…

Puțini scriitori români contemporani au fost răsfățați într-o așa măsură precum Nichita Stănescu (31 martie 1933 – 13 decembrie 1983). Și înainte și, mai ales, după ce ne-a părăsit. Un caz întru totul fericit. Sub aripa neîndoielnicului său geniu, cât


Genarul Ernest Broșteanu, Basarabia și Precupeții Noi…

Cum mâine nu vor răsuna, la o oră anume, toate clopotele din țară și nici nu se va vesti, repetat, că se împlinesc 108 ani de la întoarcerea acasă a României de Răsărit, la fel cum martie n-a fost dezmierdat


N-ar fi rău să ne intereseze: Unde este ONT-ul nostru?

Au și cifrele misterele lor. 1936, an bisect – deci, cu 29 de zile în februarie – pare să fi deținut puteri stranii. Sub cupola lui s-au împlinit evenimente pentru care frumos ar fi să avem inimă și minte spre


Mai aproape de adevăratul 1907…

Zeci de ani la rând, Răscoala din 1907 a fost, poate, unul dintre cele mai mediatizate evenimente interne. S-au spus și s-au scris de toate, enormitățile fiind fără număr. Interesele urâte au reușit, de cele mai multe ori, să dosească


Bucureștii și… Constantin Brâncuși

Foarte puțină lume știe că cel de-al patrulea monument din Piața Universității din Capitală – cunoscuta statuie a lui Spiru Haret – ar fi trebuit să-i aparțină lui Constantin Brâncuși (19 februarie 1876-16 martie 1957). Nu s-a întâmplat asta fiindcă,


Ioan Slavici, la Panciu…

Luna ianuarie ni l-a adus la Șiria (Arad) și pe Ioan Slavici (1848-1925). Puțină lume știe că acest adevărat clasic al literaturii românești și-a trăit ultimii ani din viață în târgul vrâncean Panciu. Mai exact, într-un mic conac din viile


Soarta unui fotograf de presă…

Am mers la Târgul de carte Gaudeamus anume pentru lansarea „cărții ilustrate” a lui Emanuel Tânjală: „Ce bine era în comunism!”, apărută la editura bucureșteană „Vremea”. Eram „în temă” cu această lucrare de mai multă vreme, mai cu seamă în


Pe străzile Brașovului: un doctor, doi poieți – și încă ce poeți! -, și două cimitire…

Am încurcat puțin străzile și o pancartă, fixată pe un trunchi de arbore, mă băgă în… derapaj. Mă grăbeam să ajung la Olimpia-Muzeul Sportului și Turismului Montan, însă n-am ezitat să i-au la picior urmele Poetului. După „păcatele”, am rămas


Casa părintească: pântec matern întru veșnicie…

Drumul meu moldovenesc – când pieziș, când cruciș – m-a dus în repetate rânduri prin municipiul Roman. Grăbit au ba, m-am oprit de fiecare dată în fața casei lui Sergiu Celibidache (1912-1996). Genialul dirijor n-a mai apucat să o revadă


Zidiri proletcultiste și blocuri-cazemată…

Când devenea capitală de județ, în anul 1968, Vasluiul era, mai în toate privințele, sub Bârlad și Huși. A fost uns centru administrativ cu concursul unei conjuncturi aparte: era, geografic, în mijlocul județului și, mai ales că, la vreo opt