În afara bazinelor cu ape terapeutice pe care le-am aflat la Ocna Sibiului, mai puteți vizita biserica-cetate reformată din secolul XIII. La origine a fost o bazilică romană, fiind construită din piatră şi cărămidă, cu ziduri foarte groase cu contraforturi, cu trei nave şi şase travee, cu absidă semicirculară şi cu turn-clopotniţă masiv. Portalul sudic păstrează un basorelief romanic reprezentând arborele vieţii (regnul vegetal aflat la baza ecosistemelor) flancat de doi lei (forța vieții animalice). Suportând loviturile mai multor asedii și datorită unui incendiu, biserica a fost refăcută mai apoi în stilul gotic târziu, cu câteva elemente renascentiste. Din anul 1569 biserica a fost trecută de la cultul romano-catolic la cultul reformat calvin. Dintr-un ghid al bisericilor evanghelice C.A. din România, aflăm că în judeţul Sibiu există două biserici fortificate care nu aparţin acestui cult (evanghelic): bisericile fortificate din Săcădate şi Ocna Sibiului. Despre prea puţin cunoscuta biserică – cetate reformat-calvină Ocna Sibiului, aflăm din lucrarea „Urmele lui Mihai Viteazul în sarea de la Ocna Sibiului-cronică religioasă, etnografică şi memorialistică”, semnată de pr. dr. Savu Popa. Biserica a fost la început mânăstire – cu hramul „Sfânta Maria” – întemeiată de ordinul călugărilor benedictini, stabiliţi în Ocna în anul 1217. Legendele mai spun că se poate presupune că în prima epocă a creștinismului, cavalerii din ordinul Sfântul Gheorghe au posedat o mănăstire la Ocna Sibiului. Ordinul Sacru Militar Constantinian Sfântul Gheorghe este un ordin cavaleresc închinat Sfântului Gheorghe și consacrat slăvirii Crucii, răspândirii Credinței și apărării Bisericii Catolice, precum și promovarea libertății religioase în teritoriile de conflict, în principal în locurile în care sunt persecutate minoritățile creștine și alte confesiuni.
Întemeierea sa a fost dată de Isaac Angelo, împăratul Constantinopolului („I. al Îngerilor”), în anul 1190, acesta dorind să imite ordinele militare de cavalerism care fuseseră create pentru apărarea și recuperarea Țării Sfinte. Printre primii cavaleri s-au numărat Frederic I de Hohenstaufen, Richard I al Angliei, Filip al II-lea al Franței, Alfonso al II-lea de Aragon, William al II-lea al Sicilia, Sancho al VI-lea al Navarei și Alfonso al IX-lea de León. Din ruinele acestei mănăstiri a cavalerilor din ordinal „Sfântul Gheorghe” ridicată la Ocna Sibiului și care s-a pierdut, s-a construit între anii 1240-1280, actuala biserică reformată, situată în centrul localității, înzestrată cu zid împrejmuitor de cetate… Sau din mânăstirea cu hramul „Sfânta Maria”, întemeiată de ordinul călugărilor benedictini, stabiliţi în Ocna în anul 1217… Construirea bisericii s-a făcut cu arhitectură specifică bazilicilor romane, îmbunătățită cu elemente de arhitectură gotică, cu subsol sanctuar şi cu tunel catacombă, de comunicaţie subterană cu exteriorul spre vest, din care se mai păstra o porţiune de cca. 40 m. Construcţia a fost întreruptă în anul 1241 din cauza năvălirii tătarilor. În anul 1569 biserica a fost trecută cultului reformat calvin. Pictura murală a fost redescoperită abia în 1931.
Biserica a mai suferit distrugeri şi în anul 1540 (biserica deţinea pe atunci şi controlul salinelor, având un venit invidiat de alte entități), când a fost folosită în luptele interne din Transilvania, ca punct fortificat. secolul al XVII-lea s-au efectuat transformări interioare, în stil baroc, remarcându-se, ca piesă reprezentativă, amvonul. Ceasul de pe turn, care este instalat pe cele patru feţe ale turnului și este acţionat mecanic, cu greutăţi de piatră, marcând timpul din sfert în sfert de oră prin lovituri de ciocan în două clopote, datează din anul 1720. Orga a fost adusă de la Braşov, în anul 1871. Incinta bisericii – cetate datează şi ea din secolul al XV-lea. Zidurile sunt prevăzute cu contraforturi de circa cinci metri înălţime. Piesele de valoare istorică din interior sunt: strana preotului și coronamentul amvonului din anul 1515; cocoșul deasupra acoperișului cu semilună, din secolul al XVI-lea; strana curatorului din anul 1767; frescele și pictura interioară, o parte de la construcția bisericii, cel mai bine conservată dintre picture este „Scena Răstignirii”, din stânga amvonului, datată 1522 (picturile aparțin lui Vicentius Cibiniensis); elemente de înscrisuri medievale din interiorul și exteriorul bisericii, precum și pe zidul cetății; basorelieful de la intarea sudică, datând din secolul al XIII-lea; obiecte de ceramică fabricate de meșteșugarii olari unguri ai urbei, începând din secolul al XVIII-lea. Mișcarea reformei a pătruns printre locuitorii maghiari în secolul al XVI-lea. Poporul devenind în întregime reformat, și biserica, care până atunci era romano-catolică, a intrat în proprietatea bisericii reformate. Parohia a aparținut Consistoriului Suprem al Bisericii Evanghelice din Sibiu până în anul 1862, având, din secolul al XVI-lea, doi preoți: un preot principal, de confesiune reformată și un capelan (inițial sas, mai apoi maghiar) de confesiune evanghelică. În prezent numărul credincioșilor este în continuă scădere, lucrările de restaurare, consolidare și amenajare fiind suportate de fundații și organizații din străinătate. Biserica a fost declarată monument istoric încă din anul 1905 și poate fi vizitată de către turiștii doritori. (G.V.G.)
