Aparent, întâlnirea Putin-Macron din Franța s-a încheiat fără rezultate concrete. Dar importanța și semnificațiile ei nu țin de factual și, așa cum au remarcat mai mulți comentatori de presă francezi, efectele întâlnirii vor apărea în timp.
De ce această întâlnire? Președintele Macron, care s-a lansat într-o politică internă și externă „jupiteriana”, ambiționează să-și pună o amprentă proprie pe evoluțiile din Franța, din Europa și din lume. Iar când SUA intră într-un sezon electoral cu miză covârșitoare, Marea Britanie are de gestionat Brexitul, Germania încheie, odată cu guvernarea Merkel, și o perioadă din istoria sa postbelică, NATO și UE sunt în redefinirea propriilor identități iar relațiile dintre Occident și Rusia au ajuns la un prag incredibil – și absurd – de scăzut, șeful statului francez înțelege să-și asume un rol istoric prin relansarea dialogului cu Moscova. Summitul ruso-francez a precedat cu numai cinci zile întâlnirea G-7 (fost G-8, căci includea și Rusia, până la criza ucraineană), iar președintele Macron exprimă – fie și implicit – un apel la normalizarea relațiilor dintre „mai marii lumii”, prin contacte, dialog , conlucrare. „Macron ar fi dispus să o înlocuiască pe Merkel ca intermediar de încredere în dialogul cu Putin, dar în stilul său propriu”, i-ar fi zis un analist rus colegei sale Natalia Gevorkian de la „L’Obs”.
În ce o privește, Rusia atestă din nou adevărul simplu că nu este – și nu poate fi – izolată în viața internațională. Moscova își exprimă și cu acest prilej receptivitatea și disponibilitatea de a contribui la decrisparea și relaxarea atmosferei internaționale și de soluționare, prin eforturi conjugate, a sfidărilor, crizelor și conflictelor momentului, fapt pe care de altfel lideri occidentali proeminenți l-au declarat public în repetate rânduri: fără Rusia nu pot fi rezolvate rezonabil probleme vitale ca reglementarea înarmărilor, amenințarea terorismului, sfidarea energetică, situațiile de criză sau conflictuale din Ucraina, Orientul Mijlociu etc., probleme care au figurat de altfel și pe agenda convorbirilor Putin-Macron.
În cadrul dialogului de zilele trecute, scrie săptămânalul „L’Express”, „ca de obicei, cei doi lideri au fost în dezacord pe multe subiecte, dar au reafirmat intenția de a lucra împreună. Dezacorduri profunde, dar înainte de orice, voința de a continua să coopereze”. În ce privește tema centrală, a raporturilor dintre Occident și Rusia, cei doi șefi de stat au avut abordări proprii, pentru a nu spune sensibil diferite.
Președintele Putin a ținut să remarce faptul că la suită de inițiative lansate în ultima vreme de Moscova în probleme acute din sfera reglementării și limitării înarmărilor, capitalele occidentale implicate sau interesate nu au avut reacții oficiale. „Rusia nu a primit, deocamdată, nici un răspuns din partea SUA la propunerile sale privind soarta Tratatului de reducere a armamentului strategic ofensiv” (START-3) – a spus președintele Putin care a adăugat că, după retragerea SUA din INF, Rusia în mod unilateral, și-a asumat obligația de a nu amplasa rachete cu rază medie și mai scurtă de acțiune în orice regiune a lumii atâta timp cât acolo nu vor apărea sisteme americane similare. „Din păcate, – a spus liderul rus – până acum, nu am auzit nici o reacție la ceea ce am declarat public în repetate rânduri. De parcă nici nu am fost auziți. Deși, mă gândesc, că europenii ar trebui să fie interesați să ne audă și reacționeze în mod corespunzător”.
Președintele Franței a pledat pentru o apropiere între Uniunea Europeană și Rusia și într-un fel, pare să fi prefigurat intenția unei inițiative a Parisului la nivel general european, întrucât a chemat la „reinventarea unei arhitecturi de securitate și încredere între UE și Rusia”.
Interesante sunt și primele comentarii ale presei franceze după încheierea reuniunii la vârf Putin-Macron. Presa din țara lui Voltaire, care are o tradiție generoasă în ce privește comentariile acide – de la cele malițioase la cele virulente -, a publicat, de dată aceasta, relatări și analize sobre și subtile, fără a se desprinde totuși de tradiția amintită. Câteva exemple. „La Croix”: “Dacă diplomația s-ar limita la relațiile cu prietenii, n-ar prea fi de folos”. „Les Dernieres Nouvelles d’Alsace”: „A discuta cu Putin e o necesitate”. „Le Figaro”: „E posibil ca întâlnirea să nu producă nimic palpabil în viitorul apropiat (căci) luptător redutabil, Putin este maestru în artă de a aștepta că adversarul să-și piardă echilibrul pentru a-l trimite la sol.” „Liberation”: „Dacă Elysee afirmă că o revenire a Rusiei în formatul G-7/8 nu e la ordinea zilei, întâlnirea Macron-Putin se vrea o ridicare de cortină pentru o secvență diplomatică în care liderul francez înțelege să se plaseze în centrul jocului”. „La Telegramme”: „În dezacord pe numeroase dosare, relațiile franco-ruse, sincere și încordate deopotrivă, n-au fost niciodată întrerupte”.
O concluzie înțeleaptă exprimă fostul ministru de Externe Hubert Vedrine, într-un interviu acordat cotidianului „Le Figaro”. „Este o foarte bună încercare de a scoate Franța și, poate, Europa, din impas, din zadarnicul război al pozițiilor care se duce de câțiva ani”, a afirmat el, apreciind că Occidentul, care și-a făcut iluzii crezând într-o democratizare rapidă a Rusiei, acum tună și fulgeră că nu a ieșit cum și-a dorit. Drept care, încheie fostul șef al diplomației franceze, trebuie văzut adevărul așa cum este el: „Rușii au rămas… ruși. Iar noi ne înfuriem din cauza asta. Nu este nici un regim democrat, ca la noi, dar nici o dictatură, cum a fost înainte. O parte a societății occidentale tună și fulgeră, dar nu are dreptate: Rusia nu o putem schimba, ea evoluează de la sine, în ritmul ei și în maniera ei”.
Lasă un răspuns