„Un nou război mondial, un război de un tip nou, fără tunuri și puști. De o parte Vestul, care vrea să stăvilească amenințarea rusă. De cealaltă Rusia, care a pierdut jumătate din teritoriul ei prin sfârșitul URSS și se simte agresată”, comentează jurnalistul Paul Moreira la TV Arte.
Războiul atomic mondial se tot amână, spre binele general, căci mai marii lumii nu-l mai consideră rentabil (nu și alții, mai mici). Și atunci, nici al treilea război mondial, cel cu pietre și ciomege, de care vorbea Einstein, n-a putut avea loc. Dar omenirea n-a scăpat de vrajba și păruială generală. Numai că ele poartă un nume mai elevat: războiul fake news, adică al știrilor false sau – important de reținut – ipocrite. Nu i se spune războiul minciunilor nu (numai) pentru că n-ar fi o exprimare corectă politic, dar și pentru că nu e vorba (întotdeauna) de minciuni fățișe, sfruntate, care ar fi și mai greu de crezut, ci de jumătăți de adevăruri sau de adevăruri subtil distorsionate, de insinuări, mistificări, dezinformări.
Fake news, ne învață Papa Francisc, există de când lumea, căci Biblia le atestă întruchipate în șarpele care a mințit-o pe Eva, îndemnând-o la un rău pe care-l poartă și azi omenirea. Dar fake news este astăzi, într-un fel, și al treilea război mondial, care chiar dacă nu produce în mod direct vărsare de sânge, rătăcește, în proporție de masă, minți și poate avea urmări greu de închipuit.
De ce a ajuns „războiul vobrelor” atât de primejdios? Nu doar pentru că informația se răspândește acum instantaneu și pretutindeni, ci mai ales pentru că fiecare poate spune orice și despre orice, iar împrăștierea spuselor a devenit derizoriu de ieftină (mail, face book, twitter etc.). „Amploarea și rapiditatea Internetului și a socializării prin media amplifică repercusiunile posibile ale dezinformării – observă un raport al Serviciilor canadiene de informații la începutul lui 2018 . Iar dezinformarea a devenit un război total, fără fronturi”. În față acestui nou și insolit uragan care învălmășește atmosfera internațională nu se ridică, încă, opreliști serioase; reglementările, prin lege sau altfel, sunt abia în preistoria lor. Orwell se temea că Big Brother va controla, după 1984, totul. S-a înșelat, căci prin descentralizarea supravegherii, nimeni nu mai poate ști și administra totul, nici corectă sau opri ceva.
Oricine poate aproxima și chiar evalua cât de cât rezonabil cât rău a făcut și face războiul subtil, ieftin, eficient, iar astfel atât de malign, al fake news-urilor. De la „armele de distrugere în masă“ ale lui Saddam la „omuleții verzi” din Crimeea, de la asasinarea lui Kennedy pusă în seama KGB la președintele Trump – „omul rușilor”, confruntarea mai veche și mai nouă ruso-americană marchează o creștere exponențială pe tărâmul fake news. „De la înfruntarea dintre cele două blocuri ale războiului rece și până azi, SUA și Rusia poartă un război crâncen în domeniul informației – comenta ziaristul Paul Moreira, deja menționat. Un război hibrid, și el (se putea oare altfel?), care impune „cetățenilor să învețe să citească media și să știe ce se ascunde în spatele informației” – cum se scrie într-un document al UE.
Într-un fel, ar fi bine că aceiași doi mari matadori internaționali ai momentului să nu se mai bată cu arme clasice sau cu… interpuși. Dar încrederea și securitatea, de fapt pacea și conlucrarea în lume, nu pot avea la temelie minciună, zvonul otrăvit, învrăjbirea. Întâlnirea Trump-Putin nu va putea reduce prea mult din acest coeficient toxic al relațiilor dintre doi mari poli de putere ai lumii, însă ar putea demara un asemenea proces benefic.
Lasă un răspuns