„O fraților, alegeți judecători buni!”

La 1848, în închisoarea din Cluj,  Alecu Russo a scris următorul text, pe care îl putem citi în Operele alese: „Dacă aș avea să-mi fac testamentul politic, ași zice concetățenilor mei: O fraților, alegeți judecători buni! Opriți birocrația de a deveni putere politică, căci ea nu trebuie să fie decât servitoarea publicului  care o plătește. Astupați-vă urechile la glasul falșilor patrioți. Astfel țara va fi salvată de trădători și de călăi”.

Testamentul, în esență, este o rețetă pentru salvarea Țării. Vedem că, la 2017, Țara iarăși  rămâne în situația necesității de a fi salvată „de trădători și de călăi”. După salvarea relativă, pentru un  timp de câteva decenii din Epoca socialistă, am redevenit victima „trădătorilor și călăilor” de factură pseudodemocratică și antinațională.

Trei orientări principale, în Testament. Prima este numită alegerea judecătorilor buni. În alte pagini ale operei lui A. Russo, scriitorul afirma că judecătorii buni sunt mai importanți decât legile bune. Așa e! Însă, în prezent, au oare concetățenii dreptul să aleagă judecători, în genere?…

Justiția pusă nouă de sus prezintă o problemă teribilă nesoluționată. Fonduri de peste hotare „caritabile” investesc ani de zile, milioane și milioane de euro pentru „reforma justiției” – și totul rămâne neschimbat. Justiția de la noi, precum s-a exprimat un primar mucalit, este ca pescuitul pe canalul Tv Discovery – „peștele barosan este urmărit, prins în cârlig, arătat publicului, apoi lăsat înapoi în stihia natală”.

Vechii latini afrmau: Justiția dreaptă este regina virtuților. Vedeți dvs: noi nu avem principala virtute! Fără aceasta, celelalte, pe care le demonstrăm ca virtuți, sunt niște mulaje. Țara decade și decade! Corupția politică a fost și este sub protecția sistemului juridic strâmb!

Alecu Russo, care a lucrat în postul de asesor la judecătoria din Piatra Neamț (1841-1844) și cunoștea din interior sistemul juridic, nu întâmplător a scris ca prim punct, în testamentul său politic: „O, fraților, alegeți judecători buni!”. El  știa din practică: „Nu bunele legi, dar bunii judecători apără altarul libertății”.

Oare în capitalismul de azi, poporului i se permite să își aleagă judecătorii buni?! Există un post de stat – „Avocatul poporului” – pe întreaga țară – unul. Dar – apără acesta dreptatea poporului? Dacă ar apăra, lumea nedreptățită de  justiția autohtonă nu ar fi nevoită să apeleze la justiția din Strassburg. Pentru strâmbătățile comise în instanțele de judecată, din banii contribuabililor,  statul a tot plătit la Strassburg amenzi. Luxul strâmbătații justiției ne costă!

Un exemplu grăitor. Pentru ca „avocatul poporului” din România, Victor Ciorbea să-și îndeplinească obligațiunea sesizării Curții Constituționale despre neconstituționalitatea ordonanței 13/2017, a fost nevoie de peste 100 000 de petiții on-line de demitere a lui Ciorbea! Când numărul petițiilor colectate a depășit 150 000, Ciorbea a făcut demersul cuvenit. Poporul trebuie să iasă de fiecare dată în stradă, ca avocatul să-și îndeplinească  atribuțiile?!

Casta birocrației ne demonstrează că prezintă o putere politică negativă – alături de clanurile  partidelor. De ce nu se iau măsuri  pentru transformarea birocrației în „servitoarea publicului care o plătește”? Păi, așa e orânduirea!

Numărul falșilor patrioți pseudodemocratici a fost  înmiit prin punerea pe capetele noastre a țolului ideologiei neoliberale, plodit prin activitatea  rețelelor de ong-uri non-comerciale hrănite financiar de bănci apusene, ai căror stipendiați au pătruns și în instituțiile înalte din stat, înfluențând deciziile în favoarea intereselor străine.

Rețeta din Testamentul politic al lui A. Russo rămâne valabiă și în prezent. Cineva trebuie s-o pună în aplicare! Contemporanii  ar trebui să conștientieze adevărul despre  orânduirea politică-economică defectuoasă și să elaboreze o nouă doctrină, o nouă realitate – cu adevărat patriotică care ar oferi părții active a poporului dreptul și posibilitatea participării la soluționarea problemelor, purificând cadrele judecătorilor, controlând eficient aparatul birocratic, salvând Țara de „trădători și călăi”, de agenții de influență ai intereselor străine antinaționale.