În general, descoperirile arheologice sunt extraordinare din multe puncte de vedere, dar mai ales pentru poveștile din spatele lor. Ele aduc în atenția noastră dovezi ale modului cum trăiau oamenii cu secole în urmă, ne uimesc, inclusiv prin comorile artistice și materialele, obiectele găsite, unele fiind în stare perfectă. La Muzeul de Istorie Națională și Arheologie Constanța (MINAC) astfel de povești impresionează, iar fiecare descoperire arheologică are propria poveste. Asta deoarece litoralul nostru a fost populat încă din cele mai vechi timpuri, de geți, greci, romani, turci, lipoveni, etc. Una dintre cele mai interesante povești este cea a „doamnei Fifi“ (numită la început Filofteia), așa cum o numesc arheologii constănțeni. O descoperire din anii ’70, din sudul litoralului, pe vremea când se conturau stațiunile din Mangalia, respectiv Neptun, Venus sau Olimp, în zona de necropolă a orașului antic Callatis. În timpul săpăturilor, lucrările au devenit greoaie din cauza unei bucăți mari de piatră ce bloca accesul utilajelor. De fapt, era vorba de un sarcofag masiv, iar în interior se aflau, pe lângă un sicriu din lemn, multe obiecte ce aveau să fie catalogate drept produse pentru cosmetică destinate femeilor și multe perechi de pantofi (respectiv cinci).
Vechimea descoperirii a fost evaluată de specialişti la 1.700 de ani. În interior se afla o femeia înhumată, care era un locuitor destul de înstărit din epoca romană. În anii în care a fost descoperită, arheologii spuneau că era acoperită cu un văl foarte fin, avea părul împletit în cosițe, mâinile puse pe piept şi încă se păstrau părţi din piele, carne. Despre incredibila poveste a lui Fifi ne-a vorbit arheologul Ana Hamat al Muzeului de Istorie Națională și Arheologie Constanța (MINAC). „Este un muzeu cu povești, ca oricare alt muzeu din țară, noi suntem gardienii poveștilor și pe lângă artefactele pe care le puteți vedea aici, noi vă și povestim despre ele și cine au fost și despre ceea ce s-a întâmplat chiar și după ce au trecut în neființă. Doamna din spatele meu, Fifi, după numele de alint pe care angajații Muzeului de Istorie Națională și Arheologie Constanța i l-au dat. De fapt, ea este doamna de la Olimp, nu îi știm numele, o necunoscută destul de celebră. A fost găsită în momentul în care regimul comunist dorea să facă din litoralul românesc un punct de atracție pentru restul țărilor socialiste și a vrut să amenajeze stațiunile din sud. La Olimp, cu ocazia excavării fundațiilor pentru construirea unui hotel, a fost găsit un sarcofag de piatră, care avea înăuntru un alt sarcofag de lemn, iar în acesta erau rămășițele foarte bine conservate ale unei doamne, aveam să aflăm mai târziu, în urma analizelor antropologice. Doamna noastră era acoperită cu ghirlande de flori, păstrate foarte bine, datorită materialului din care erau făcute aceste sarcofage. Ceea ce este și mai interesant este inventarul cu care a fost așezată în mormânt. Au fost găsite foarte multe obiecte din lumea feminină, am putea spune, cu trusele de cosmetică. Este vorba despre două cutii din lemn foarte prețioase, concepute pentru a găzdui în ele tot felul de substanțe cosmetice. A fost dusă la locul de odihnă și cu tot felul de bijuterii: o coroniță din aur (cu pietre prețioase și frunze de stejar din aur (prințesă?) – n.a.), inele, coliere, cercei, dar am găsit și o poșetă și papirus, semn că doamnei noastre îi plăcea să citească și să scrie. Cel mai probabil, făcea parte dinte-o familie bogată și foarte importantă a aristocrației provinciale de la începutul secolului al II-lea d.Hr. Era o familie cu o putere financiară mare, dat fiind faptul ca doamna a fost îngropată cu foarte multe bijuterii de aur, unele fiind chiar moștenire de familie, fiind mai vechi de secolul al II-lea, și perechi de încălțăminte“, a povestit arheologul MINAC, Ana Hamat. Vorbim de un caz aparte, interesant și celebru, fiind una dintre cele mai bogate înmormântări descoperite din lumea romană. Unele obiecte găsite – fiind deosebite pentru acea epocă – au fost prezentate în expoziții prestigioase de la Roma și Madrid, iar ulterior s-au întors la MINAC.
Despre modul în care s-a intervenit în timpul descoperirii mormântului (sarcofagului de piatră) nu existau prea multe informații. În timpul în care se ridicau hotelurile litoralului noastru, nu s-a acordat prea mare importanță acestor povești. Obiectele descoperite au luat calea muzeului de arheologie, doar cu câteva fotografii alb negru făcute de cineva. Dar, povestea continuă… După mai bine de patru decenii, în portul Constanţa acostează un vas de croazieră şi pasagerii merg în vizită la Muzeul de Istorie iar …„unul dintre participanții croazierei (un cetățean german – n.a.), aflați în vizită la muzeul nostru, a declarat că el a participat la acele lucrări, fiind inginer, și a filmat chiar momentul în care a fost descoperit acel sarcofag de piatră. “, a relatat Ana Hamat. „Aici, unde ne aflăm, pe şantierul staţiunii Olimp, se construiesc şapte hoteluri de câte 14 etaje. La amplasarea unor piloni cu o instalaţie a firmei Salzgitter-Maschinen AG, la o adâncime de 2,5 metri, a fost sesizată o rezistenţă. A fost cercetată cauza rezistenţei la foraj şi a fost identificată o piatră fasonată, destul de netedă”, povesteşte pe imagini Günter Preukschat. Curând, inginerii şi muncitorii de pe şantier au realizat că au dat, accidental, de un obiect care stătuse sub pământ peste un mileniu şi jumătate. Günter Preukschat, fost inginer, continuă: „Când mă aflam acolo, mi s-a comunicat că, la unul dintre utilaje, nu funcţionează ceva. M-am dus şi am constatat că, din anumite motive, nu se putea fora mai adânc. Şi a apărut o mică semisferă. Şi atunci, toată lumea a strigat: ah, acesta este un sarcofag!” Atunci lucrul s-a oprit, iar inginerii firmei vest-germane au anunţat muzeografilor din Mangalia de descoperirea făcută pe şantier. Elena Nedelcu, pe atunci specialist la Muzeul de Arheologie Callatis, a fost chemată, urgent, acolo. „Am cerut inginerului care răspundea de şantier să degaje sarcofagul, mi-am dat seama despre ce este vorba şi l-am rugat să facă rost de utilaje să ducem la muzeu această descoperire”.
Inginerul şi-a dorit ca descoperirea să rămână imortalizată, aşa că a adus camera de luat vederi şi a început să înregistreze. Imaginile au surprins cum artefactul de o valoare importantă pentru arheologia românească este scos la suprafaţă. Macaraua a ridicat blocul greu de cinci-şase tone din groapă şi l-a aşezat cu grijă pe pământ. S-a hotărât ca sarcofagul să fie transportat cu un trailer la muzeul din Mangalia şi acolo să fie deschis. Specialiştii au observat că în interior se afla trupul bine conservat al unei femei, îmbrăcate în veştmintele vremii. Odată cu ea, au fost îngropate obiecte funerare şi de podoabă. Elena Nedelcu, fost muzeograf principal la Muzeul de Arheologie Callatis Mangalia: „Era acoperită cu un văl foarte fin, avea părul împletit în cosiţe, mâinile puse pe piept, şi încă se păstrau părţi din piele, carne.” Vechimea descoperirii a fost evaluată de specialişti la 1700 de ani. Femeia înhumată era un locuitor destul de înstărit din epoca romană. Constantin Chera, arheolog: „Pare că s-a ocupat cu cosmetica, pentru că, printre obiectele găsite în interiorul acestui sarcofag se află o seamă întreagă de flacoane cu substanţe cosmetice”. Blocul de piatră al sarcofagului a rămas până astăzi la Mangalia, în vreme ce sicriul (cel de lemn) a fost adus la Constanţa, la MINAC. După patru decenii tânărul inginer german de atunci a păşit din nou pe tărâm românesc, de data aceasta ca turist. A venit aici, pe un vapor de croazieră. În turul programat în oraş a fost inclusă şi vizita la muzeul de arheologie. Atunci a văzut sarcofagul în care se afla „Fifi” (sicriul de fapt) pe care, în urmă cu 45 de ani, l-a descoperit chiar el. A fost o „întâlnire” neprogramată. Günter Preukschat, inginer: „În 2011, am revenit în România cu soţia mea, la Muzeul de Istorie şi i-am arătat ce am filmat în 1970”. Binenţeles, a fost rugat să transmită o copie și la MINAC. A transferat filmul de pe celuloid în format digital și a ex-pediat muzeului frumosul și valorosul cadou-document.
„A fost o mare bucurie pentru noi să primim prin poştă un DVD cu filmările dumnealui”, povesteşte muzeograful Irina Sodoleanu. De fapt, turistul german era unul dintre inginerii din RDG care au coordonat echipele de muncitori de pe litoralul românesc. Filmarea, făcută în anul 1970, se poate viziona de acum și la „Muzeul de Istorie Națională și Argheologie din Constanţa”, pe monitorul din vitrina în care se află expus şi sicriul cu „Fifi” sau „Doamna din Olimp” și inventarul său funerar destul de bogat. Cred că o reconstituire a prințesei „Fifi”, sau „Doamna din Olimp”, după elementele sistemului osos existente, ar atrage mai mulți turiști iubitori de istorie. De asemenea, un concurs literar în care, după elementele inventarului funerar, să se „creioneze” viața acestei prințese sau doamne a Olimpului de altădată, care s-a reîntâlnit cu descoperitorul său… Poveștile minunate vor oferi farmec litoralului nostru, iar un album cu toate acestea („Albumul lui Fifi”) ar avea succes… (George V. Grigore)
Lasă un răspuns