Gabrovo este recunoscut ca oraşul umorului şi glumelor, iar aici se află un muzeu unic în lume, prin specificul tău. Este vorba despre Muzeul „Casa Umorului și Satirei”, acesta fiind un institut cultural unic pentru arta umoristică și satirică de importanță internațională. Simbolul Casei Umorului şi Satirei din Gabrovo este pisica cu coada tăiată. O ştiam din povestea lui Hagi Tudose al lui Barbu Delavrancea, dar românul a întârziat să o înregistreze la OSIM și atunci a devenit „internațională”. Noi, în schimb, chinuim de douăzeci de ani un câine căruia nu reuşim să-i tăiem suportul pentru covrigi. Colecţia acestui aşezământ de cultură serveşte ca bază de studiu şi la popularizarea satirei. În luna mai, aici are loc o manifestare internaţională dedicată umorului. A fost înființat pe fundațiile unei vechi tăbăcării, de „Ziua păcălelii” 1 aprilie (Ziua Internațională a Glumelor) din 1972 și este un „moștenitor” mândru al umorului popular local și al tradițiilor de carnaval vesel din Gabrovo – capitala bulgară a umorului. Sub motto-ul „Lumea a supraviețuit pentru că a râs”, muzeul dezvoltă activități de colectare, cercetare, expoziții și oferă un program dinamic de evenimente și atracții turistice pentru tineri și vârstnici. Casa umorului și a satirei este un adevărat palat cu cele 10 săli de expoziție, studiou de înregistrări, sală de conferințe, stand de suveniruri și bibliotecă. Are o colecție proprie numită „Umorul popoarelor”, care cuprinde 147.500 de valori muzeografice-documentare și 38.200 de opere de artă (realizate de către 9.050 de artiști din 173 de țări) în domeniile pictură, sculptură, caricatură, grafică, fotografie și afișaj. Acest lucru permite reînnoirea continuă a expozițiilor și prezentarea unei varietăți de expoziții individuale, de grup și tematice.
Situată în centrul orașului Gabrovo, lângă stația de autobuz și gară, „Casa umorului și a satirei” își întâmpină vizitatorii cu salutul vesel al personajelor umoristice preferate, ale căror compoziții sculpturale formează „Parcul Râsului – Hitar Petar”. Este vorba despre Charlie Chaplin și inseparabilii Don Quijote și Sancho Panza, operă artistică a profesorului Georgi Chapkanov. Dacă doriți să vibrați pe lungimea de undă a umorului, puteți vizita acest unic muzeu. Oraşul Gabrovo se găseşte în centrul Bulgariei, având în apropiere versantul nordic al muntelui Stara Planina sau Balcanii Mari. Are o populaţie de 60.281 de locuitori (în 2009). Este capitala regiunii Gabrovo şi este scăldat de râul Yantra. Se găseşte la 274 km sud – vest de Varna, la 150 km nord – est de Plovdiv, la 46 km sud – vest de Veliko Tarnovo, la 48 km nord de Kazanlak şi la 28 km sud – est de Sevlievo. Și dacă tot ați ajuns în zona Gabrovo, treceți și prin „Muzeul Satului Etar”, unde puteți vizita frumoasele sale căsuțe și atelierele meșteșugarilor locali, de unde puteți cumpăra diverse suveniruri. De asemenea, tot acolo vă puteți delecta cu o cafea turcească, cu plăcinte sau cu delicioase dulciuri bulgărești. Foarte aproape de Muzeul Satului Etar, puteți vizita frumoasa Mănăstire Sokolski. În aceeași zonă Gabrovo este recomandat să vizitați și un muzeu al satului în continuare locuit, Bozhentsi (Bojențite). Un sătuc de vis, rămas în timp ca pe la 1800, în care puteți petrece liniștiți câteva ore. Tot în Bojențite veți găsi câteva restaurante și taverne tradiționale, plus o mulțime de oferte de cazare, pentru toate buzunarele. În Tryavna vă puteți răcori la Berăria Lucs, unde se poate mânca de fiecare dată foarte bine și la prețuri decente și unde se poate bea o bere artizanală excelentă, făcută chiar acolo după rețete belgiene. La limita regiunii Gabrovo, puteți vizita frumoasa biserică rusească din Shipka sau Mormântul tracic de la Kazanlak, sau alte morminte tracice și celebra Vale a Regilor Traci.
În septembrie 2023 și-a deschis porțile și la noi „Casa umorului desenat” la Brăila. Înființarea acestei instituții reprezintă un eveniment de importanță atât națională, cât și internațională. Aceasta devine un obiectiv cultural distinct în țara noastră și cu siguranță va atrage numeroși iubitori ai artei caricaturii și nu numai. Dar puteam avea și noi un „Muzeul al Umorului I. L. Caragiale”, la Ploiești (sau altundeva), dar nu avem decât un proiect cultural ploieștean, desfășurat pe durata a peste 30 de ani, care nu are un spațiu de desfășurare. Până acum, acest proiect cultural a fost ignorat, sabotat și umilit în urbea lui Caragiale. Graficianul Nicolae Ioniță din Ploiești a intrat el însuși în „Cartea Recordurilor”, fiindu-i apreciată nu doar colecția impresionantă de portrete, ci și faptul că a reușit să convingă caricaturiști din întreaga lume să se implice în proiectul său. Sub genericul „Mari personalități românești în grafica internațională”, colecția sa numără astăzi peste 12.000 de lucrări pe care le prezintă periodic online. Este autorul „Muzeului Virtual al Neamului Românesc”, care poate fi „vizitat” pe internet, ce reunește portrete și caricaturi ale celor mai importante personalități românești din toate timpurile, realizate de aproximativ 1.500 de artiști din 141 de țări. Astfel, demersul pornit în urmă cu aproximativ 30 de ani când a fost lansată provocarea din postura de președinte pentru Europa de Est a Asociației Internaționale a Caricaturiștilor „Cartoonists Rights Network”, continuă și astăzi. Graficieni de pe toate continentele au portretizat, după cum și-au imaginat, dar și după talentul propriu, mari nume ale neamului românesc, de la Ovidiu, la Nichita Stănescu și de la Burebista, la Ilie Ilașcu. A publicat o serie de albume, printre care „Ion Luca Caragiale –un omagiu planetar” și „Mihai Eminescu în grafica mondială” și, de-a lungul vremii, a prezentat peste 3.000 de ilustrații și caricaturi în importante publicații românești. Nicolae Ioniță a urmat studii superioare tehnice, însă marea sa pasiune a însemnat caricatura, grafica și desenul în general.
Născut în 1951 în România, debutul său a avut loc în 1969, în paginile bine revistei „Urzica”. Distins cu peste 50 de premii românești și mai mult de 30 de premii internaționale, artistul a expus lucrările sale în peste 250 de saloane expoziționale din Belgia, Brazilia, Bulgaria, Croația, Canada, Cuba, Marea Britanie, Franţa, Grecia, Olanda, Iran, Israel, Italia, Japonia, Iugoslavia, Polonia, Portugalia, Rusia ori Turcia. Dar ceea ce este interesant, expoziția de portrete ale marelui dramaturg Ion Luca Caragiale (1852-1912) conține peste 200 de desene din marea colecție mondială de gen, reunite de caricaturistul Nicolae Ioniță. În același fel, în urma trimiterii către colegi de breaslă, a unor fotografii ale lui Caragiale, Ioniță a primit peste 1.500 de portretizări din partea unor artiști graficieni și caricaturiști din 123 de țări, dintre care 29 din Spania. Această colecție a devenit un record „Guiness Book” omologat pentru cel mai portretizat autor din lume („Colecția Caragiale”, cea mai mare colecţie din lume, de portrete ale unei personalităţi a culturii universale). La concursul organizat online au participat 44 de șefi de organizații și asociații naționale de artiști plastici, reprezentanți ai peste 500 de ziare de importanță mondială, trei câștigători ai Premiului Pulitzer pentru caricatura de presă, artiști de pe toate continentele. Inedita expoziție a lui Caragiale este considerată o operă istorică fără precedent în grafica mondială. Colecție la care au contribuit peste 1.000 de artiști din 142 de țări, ni-l înfățișează uneori pe Caragiale ca fiind mexican, japonez, turc, rus, negroid, caucazian, etc. Un ziarist din Tunis, observând interesul artiștilor locali pentru Caragiale, se întreba retoric: „Este Caragiale tunisian sau român?” Poate ar fi interesant un studiu al acestei încercări de „confiscare” al Marelui Ploieștean; de ce primește atât de multă iubire pe toate meridianele lumii și atât de multă împotrivire, a întregii clase politice prahovene, la el acasă?
Cu toate acestea, chiar dacă avem o Casă memorială „I.L. Caragiale” în comuna I.L. Caragiale din județul Dâmbovița și Muzeul Ion Luca Caragiale din Ploiești (pe str. Kutuzov, nr. 1), un Muzeu al Umorului Românesc era binevenit oricând, atâta timp cât vor exista turiști. Dacă nu se dorește în Ploiești, poate fi în București, sau la Baia Mare. Totul este să putem pune în valoare spiritul nostru românesc hâtru, starea „de-a râsul – plânsul”. Aici, pe aceste meleaguri s-a născut Caragiale, – dramaturgul nostru național, care ne-a dezvelit sâmburele ascuns al neamului și l-a lăsat să încolțească liber, Eugen Ionescu – creatorul Teatrului Absurd, Mihai Eminescu – poetul cu cel mai lung poem de dragoste din lume și Constantin Brâncuși cu uimitoarele sale Păsări cosmice… Deocamdată, Muzeul „Casa Umorului și Satirei” din Gabrovo (Bulgaria), este un institut cultural unic pentru arta umoristică și satirică de importanță internațională din Peninsula Balcanică și sud-estul Europei. Pașii vă pot conduce în această zonă, iar starea de bună dispoziție vă va acapara. Dacă mai alegeți pentru vizită și prima săptămână din luna iunie, când se organizează Festivalul Trandafirilor în regiune, va fi și mai parfumată vizita!
Lasă un răspuns