Locurile sacre au avut parte încă din zorii civilizației de atenție și devoțiune. Omul a simțit că astfel este „cuplat” cu izvorul vieții însuși și „respectă” regulile acestui tărâm. „A fi păcat” sau a „nu fi păcat”, a fi interzis sau permis, cu toții știau că există undeva o forță mai mare, născătoare și creatoare. De aceea acesteia îi era dedicată „camera” cea mai mare (numită „megaron” – încăperea principală a cesei de locuit la grecii antici). La Sălacea (jud. Bihor) s-a descoperit un asemenea Templu – Megaron, de formă dreptunghiulară, cu vestibul deschis, din Epoca Bronzului (cca 1800 – 1600 î.Hr.), aparținând Culturii Otomani. Acest templu era împodobit cu simboluri solare, ca și un altar-vatră din aceeași vreme, folosit pentru „arderi de tot”. Se presupune că aici era adorat un zeu solar, precum Apollon, a cărui origine tracă pare indicată de dragostea sa pentru misterioasa patrie hyperboreeana a mamei lui, țara de nord, de unde în fiecare an la întoarcerea anotimpului cald, se credea că revine și acesta triumfal în Grecia. Templul se situează în zona sudică a aşezării de la Sălacea, ocupând o zonă periferică. În apropierea templului se află şi singura intrare în perimetrul incintei fortificate. Ruinele templului se prezentau sub forma unui conglomerat făcut din chirpici, de o grosime medie de aproximativ 40 cm, de o culoare roşie (culoarea sângelui și magnetismul acestuia – a.s.v. George V Grigore – „Geții Roșii”). Distrugerea construcţiei a fost cauzată de un incendiu (creat intenționat sau nu), fiind observate bucăţi de chirpici zgurificat. Studiile viitoare ne vor lămuri asupra mai multor aspecte ale acestei descoperiri deosebite.
Cine dorește să vadă elemente ale acestui „megaron” din epoca bronzului, poate vizita Muzeul Țării Crișurilor din Oradea. Secţia de Arheologie a acestuia deţine un număr impresionant de obiecte dispuse în mai multe colecţii. În spațiul public se vorbește foarte mult despre turism, dar atunci când sunt dezbătute teme care au legătură cu acest domeniu sunt luate în calcul mai mult destinațiile externe și mai puțin cele din România.
Pe plan național, se continuă promovarea Litoralului, dar și a stațiunilor mari de la munte. Se omite însă o mediatizare și a unui alt gen de turism, care nu presupune neapărat petrecerea timpului printre băuturi fine și munți de mâncare. E timpul să vorbim și despre turismul istoric, în care sunt puse în prim-plan obiective importante de pe aceste meleaguri. România are o salbă impresionantă de muzee răspândite pe tot teritoriul țării. Aceste instituții, care dețin colecții importante, pot face oricând parte dintr-un circuit turistic menit să aducă în atenția vizitatorilor comorile „ascunse” de pe aceste meleaguri. Fie că vorbim despre un turist străin, fie că vorbim despre un român, vizita la muzeu reprezintă un prilej de a descoperi lucruri noi, de a vedea România cu alți ochi. În colecția veche de arheologie a MȚC, vizitatorul are ocazia să admire cele peste 60 de piese antice egiptene (colecţie importantă la nivelul României), precum şi o valoroasă colecţie de vase antice greceşti pictate. Partea cea mai importantă a patrimoniului arheologic este cea care provine din şantierele arheologice, dar şi din descoperirile întâmplătoare din ultimii 50 de ani. Neoliticul este extrem de bine reprezentat, la fel şi epoca bronzului, lucru bine cunoscut de altfel atât în ţară, cât şi la nivel european. Una din cele mai importante culturi ale epocii bronzului de pe teritoriul României – cultura Otomani – este prezentă cu piese de metalurgia bronzului şi splendide vase, precum şi cu faimosul templu-megaron de la Sălacea, unul din puţinele sanctuare de epoca bronzului descoperite pe teritoriul României. Civilizaţia dacică clasică este bine reprezentată prin piese provenind din aşezări fortificate (Tăşad, Sacalasău, Oradea) sau deschise (Oradea, Biharea, Cociuba Mare), cu descoperiri care ilustrează prelucrarea argintului, agricultura, prelucrarea fierului, dar şi ocupaţiile casnice.
O piesă cu totul deosebită este monoxila descoperită în malul Crişului Alb. Din epoca migraţiilor menţionăm splendidele vase din argint romane târzii descoperite la Tăuteu. Colecţia de arheologie cuprinde şi un bogat lapidar medieval provenind în principal din Cetatea Oradea şi tot de acolo o colecţie extrem de bogată de cahle, podoabe, unelte de fier, piese de bronz, ceramică, arme etc., toate acestea conferind acestei din urmă colecţii calitatea de reper internaţional. Colecția numismatică a muzeului reflectă, prin tezaurele monetare și descoperirile izolate, circulația monedelor în Crișana, cu precădere în arealul actualului județ Bihor. Perioadei antice îi revin tezaurele descoperite în localitățile Șilindia, Feniș, Almaș (jud. Arad) și Sânnicolau Român (jud. Bihor), formate din monede atribuite atelierelor celtice și dacice. Acestor loturi monetare li adaugă cîteva tezaure formate din drahmele orașelor adriatice (Dyrrhachium și Apollonia) și denari romani republicani, dintre care amintim descoperirile de la Dieci (jud. Arad), Tășad, Sacalasău Nou sau Drăgești (Jud. Bihor).
Elementele fragmentare din templul tip „Megaron” datând din Epoca Bronzului aflate în colecția de arheologie a Muzeului Țării Crișurilor ajută la aflarea modului în care se „comunica” cu zeii, cu forțele naturii (conform principiului „omul sfințește locul”) și cu cele ce „țes” urzelile viitorului („ce ți-e scris…”). Dacă veți ajunge aici puteți să vă faceți o părere despre cum trăiau oamenii acum aproape 4000 de ani… (G.V.G.)
Lasă un răspuns