Casa memorială „Iuliu Maniu” este un monument istoric din Bădăcin (comuna Pericei; jud. Sălaj), care a fost construită la început de Ioan Maniu în 1890 și extinsă apoi de Clara Maniu și Iuliu Maniu. Iuliu Maniu și-a lăsat casa părintească moștenire Bisericii Române Unite cu Roma, dar imobilul a fost confiscat de autoritățile comuniste în anul 1947 și folosit ca depozit pentru îngrășăminte agricole. În anul 1998 Curtea Supremă de Justiție a României a dispus reabilitarea lui Iuliu Maniu și înlăturarea „pedepsei complementare a confiscării averii”. În prezent două camere ale imobilului servesc drept capelă, respectiv sediu al Parohiei Române Unite Bădăcin. Aceasta a inițiat o campanie de strângere de fonduri pentru reabilitarea imobilului. În cursul reabilitării imobilului a fost pusă în valoare și o lespede veche romană realizată în anul 213 d.Hr., cu ocazia vizitei întreprinse de împăratul Caracalla în Dacia. Lespedea respectivă, încastrată pentru păstrare în zidăria casei, a fost primită cadou de Iuliu Maniu de la sătenii din Moigrad, care o găsiseră „in situ”. Mai sunt două lespezi identice create cu ocazia aceluiași eveniment și care se află în present la Muzeul de Istorie din Zalău.
Iuliu Maniu – cel mai mare politician roman al secolului XX – face parte din generația căreia îi păsa de istoria țării și dorește să recupereze marile valori ținute în uitare prin minciună și teroare. Istoricul sălăjean Marin Pop, cercetător științific în cadrul Muzeului Județean de Istorie și Artă Zalău, aduce lumină în bezna în care comuniștii au aruncat figuri politice precum Iuliu Maniu sau Corneliu Coposu. Acesta a scris numeroase cărți, printre care cele mai recente, „Monografia familiei Coposu, între istorie și memorie” și „Viața politică în perioada interbelică”. Respectul pentru trecut l-a determinat pe istoricul Marin Pop să acționeze nu numai scriind cărți, ci și susținând campania „Salvați Casa Memorială Iuliu Maniu”. Campania de strângere de fonduri a fost demarată de preotul greco-catolic Cristian Borz din Bădăcin, Sălaj, ca o ultimă soluție, după ce mai multe inițiative au fost demarate și au sfârșit fără niciun rezultat. „Această campanie este un strigăt de disperare pentru că s-au încercat mai multe variante. Am depus proiecte inclusiv la Ambasada SUA. Actualul preot din Bădăcin are o misiune istorică, de a reface casa lui Maniu. Este prea pretențios termenul de conac. Este vorba de o căsuță de la țară. Când a murit mama lui în 1929, sora lui Cornelia, călugărită în urma unor viziuni, sub numele de Cecilia, i-a lăsat moștenire proprietatea de la Bădăcin cu scopul de a face un centru cultural pentru tineri. La rândul său, în anul 1941, la Brașov, Maniu își scrie testamentul. Cum era atunci cutuma, la fel a procedat și Gheorghe Pop de Băsești, marele om de stat și-a lăsat averea în administrarea bisericii.” Ne spune toate acestea istoricul Marin Pop.
Iuliu Maniu avea 75 de ani când a fost condamnat de comuniști. A primit 104 ani de închisoare și i s-a confiscat toată averea. După moartea lui Maniu, sora sa Cornelia a avut domiciliul forțat la Șimleu și a fost lăsată de comuniști să moară de foame. Casa de la Bădăcin a fost pe rând depozit de îngrășăminte chimice afectându-se strucura de bază, tabără de elevi și centru pentru niște copii nevinovați. Comunismul a reușit „să rezolve” două obiective. În perioada comunistă nu aveam copiii bolnavi, pe aceștia ca și Hitler îi ascundeam de societate. Așa au ajuns să fie ascunși la centrul de la Bădăcin copii cu handicap sever. Pe de altă parte, prin această acțiune a fost lovit și acest simbol, care este casa lui Iuliu Maniu, care înseamnă mult pentru Sălaj. „„Rar bărbat politic mai sobru, mai modest. Văzându-l de aproape, nu o dată mi-am zis: Mare forţă e modestia! N-a visat, n-a râvnit niciodată averea. Nu l-a interesat. N-a primit o dată să figureze într-un consiliu de administraţie. Şi nu o dată i s-a oferit. În casa lui de sus, din vila de la Bădăcin, nici covoare persane, nici tablouri de preţ, nici bronzuri.
În Bucureşti – o odaie de hotel, la Athenee Palace, odaie simplă ce nici pe departe nu justifica numele somptuos de Palace. Şi nu e o micşorare să adaug că nu o dată l-am găsit seara mâncând singur în odăiţa lui, pe un colţ de masă, pâine neagră din care tăia tacticos cu un cuţitaş şi câteva mere frumoase, pe care cu mândrie spunea că le adusese de la Bădăcin. Un ascet. Iar în colţ, pe masa de lucru, vedeai numai două cărţi: Biblia şi broşura oficială de Mers al tenurilor. Una pentru drumurile lui sufleteşti, cealaltă pentru cele trupeşti, în necontenitele lui deplasări politice”, lasă însemnat pentru noi Constantin Xeni, om politic, diplomat și istoric.
Iuliu Maniu a luptat pentru crearea statului român unitar, a înfiinţat universitatea românească din Cluj, a creat o administraţie românească în Transilvania şi peste 20 de colegii româneşti. A luptat pe front, a fost academician şi de trei ori prim-ministru. A murit ca un martir. La 100 de ani de la Unire, casa lui natală era într-o stare avansată de degradare, gata să se prăbușească. Statul a folosit-o aproape 70 de ani, dar n-a investit nimic în ea. Revista „Sinteza” a publicat atunci, în prag de Centenar, un amplu reportaj despre starea în care se afla casa lui Iuliu Maniu atrăgând atenția asupra necesității salvării ei. În același timp, o publicație locală, intitulată „Sălajul Pur și Simplu” a construit o pagină specială destinată apelului pentru refacerea casei memoriale. Sute de oameni au făcut donații. „Romsilva” din Sălaj a oferit lemnul necesar, o fabrică din Sighișoara a dat țigla, și alte firme au donat materiale de construcții. Preotul Cristian Borz din Bădăcin s-a ocupat de întragul proiect de renovare și amenajare a casei memoriale. A perseverat, a insistat. Refacerea casei a mers repede și pe 12 octombrie, 2019, Casa Memorială Iuliu Maniu a fost inaugurată. Prietenii de peste timp, rudele, preoții și localnicii au venit cu sutele la eveniment. Au venit și primarii localităților din împrejurimi și din marile orașe din Transilvania, dar și politicieni actuali: Ludovic Orban, Rareș Bogdan și Dacian Cioloș. Iuliu Maniu a fost ultima dată aici, în Bădăcin, în mai 1940. A stat pe banca de lângă goruni şi a tăcut. Din cauza acestor tăceri, acestor muţenii în care intra adesea, i s-a spus „Sfinxul”. La Bădăcin, obişnuia să spună el, „…parcă şi aerul este mai proaspăt. În liniştea grădinii uit greutăţile zilnice, pentru că aici sunt cu adevărat acasă.” Astăzi nu este liniște în curtea de la Bădăcin, dar zumzetul mulțimii de vizitatori redă viață locului, ce atâta amar de vreme a stat pustiu. Domul Liviu Pop este verișor cu academicianul Burzo de la Academie care, de curând, i-a făcut pe banii lui o statuie lui Maniu, în Cluj. „Maniu a fost cel mai mare om politic și patriot, a fost corect. Alături de Coposu, ei au fost stâlpii politicii românești. Dacă ar mai fi și azi, măcar zece ca ei, ar fi tare bine.” spunea Liviu Pop. Fiecare obiect din muzeul de astăzi are o poveste a lui. „Biroul lui Iuliu Maniu l-am recuperat de la Primăria din Şimleu Silvaniei, dar înainte a fost şi pe la o cooperativă, vedeţi are marmura spartă, dar eu tot m-am bucurat să-l recuperez”, ne-a povestit preotul Cristian Borz.
„Unele obiecte mai erau prin casă, câteva sobe rotunde, din fontă, extraordinar de frumoase, care apar în fotografiile vremii, le-am identificat la şcoală. Între timp, am recuperat şi alte lucruri. Avem aici bastonul lui Maniu, cu care a fost arestat, a suferit un pic, a fost folosit între timp, dar are o poveste foarte interesantă. Un ofiţer politic al închisorii de la Sighet încerca, la sfârşitul anului 2007, să-l vândă pe piaţa neagră, împreună cu pălăria, o batistă şi un descălţător de cizme, o „mariţă”, cum i se spune pe la noi, făcut special în puşcărie de un deţinut pentru domnul Maniu. Un jurnalist din Sighet îl descoperă şi anunţă procuratura de la Cluj, care a început o anchetă penală. Întrebat fiind de ce nu le-a predat până atunci, el a spus că nu l-a întrebat nimeni. Mai mult, a cerut chirie pe ele, cinci lei pe zi, din 1947 şi până în 2007. Nu a primit, de bună seamă. În 2008, ele au ajuns la Bucureşti, de la Cluj-Napoca, la Parchetul de pe lângă Înalta Curte şi abia în 2012 am reuşit să le aducem la Bădăcin. Obiectele au început să vină spre noi. Acum doi ani am primit un telefon din Baia Mare. Un domn, pe patul de moarte, i-a mărturisit preotului că are un covor din casa din Bădăcin şi vrea ca acest covor să ajungă înapoi la casa lui. Preotul m-a sunat şi m-am dus după el. Am mai recuperat un ceas, semnul de identitate cu care a luptat în primul război mondial, două batiste cu monogramă de la familia Boilă, câteva linguriţe şi ele cu monogramă, un potir inscripţionat, o faţă de masă şi ceva de care m-am bucurat mult: „Liturghierul” lui Timotei Cipariu, îmbrăcat în piele, care a aparţinut capelei din casa Maniu. Era la o bătrână din sat”, ne mai povesteşte preotul greco-catolic Cristian Borz, despre cum a recuperat obiectele expuse În Casa Memorială Iuliu Maniu. „Şi dulapurile acelea au o poveste frumoasă. În 1910, doamna Clara Maniu le-a comandat unui meşter maghiar din Şimleu. Când au venit comuniştii, sora Cecilia îi spune meşterului să vină să ia de acolo mobila că e făcută de el şi poate comuniştii îi dau foc. Meşterul a luat-o la el în casă şi a păstrat-o în bune condiţii. După revoluţie, cineva i-a oferit nepotului acestuia 2.500 de euro pe ele, dar nepotul meşterului a zis: „Nu, nu pot să le vând, au fost plătite o dată”. Apoi a vrut să înapoieze dulapurile casei de unde le-au luat, dar casa era ocupată de Centrul pentru copii. Omul s-a dus la biserică şi i-a zis preotului de atunci să ia dulapurile înapoi. Preotul care nu avea unde să le pună a zis: „Vinde-le şi dă-ne banii”. „Nu pot” a zis iar omul, „Ele au fost plătite o dată!” Aşa că le-a mai ţinut la el o vreme şi, când s-a ivit ocazia să fie aduse în subsolul bisericii, la adăpost, le-a adus. Uf, cât mă bucur, a zis, că vor ajunge iar în casa lui Gyula bacsi (nenea Iuliu, în maghiară)!”. Unul dintre dulapuri nu mai are blatul de marmură. Nepotul n-a avut alte posibilităţi şi a făcut din ea cruce de mormânt mamei lui. „Şi Gyula Bacsi ar fi dat-o pentru aşa ceva”, spune preotul de azi. Dulapurile sunt astăzi expuse într-una din odăile casei muzeu. În toamna anului 2017, Casa Memorială „Iuliu Maniu“ din Bădăcin va fi catalogată monument istoric memorial, înscris în Lista monumentelor istorice cu codul SJ-II-m-B-05012. Din anul 2019 este deschisă publicului larg și luată cu asalt de vizitatori. Dacă îi veți trece pragul, veți vedea mediul auster ce a dat naștere celui mai important politician român al secolului XX… (George V. Grigore)
Lasă un răspuns