Prin Bucureștiul de altădată erau la mare căutare casele cu prăvălii la parter, care ofereau șansa unui câștig comercial imediat. Prin apropierea dintre locul de vânzare, depozit și locuința personală a comerciantului se putea asigura o vânzare gen „non stop”. Clopoțelul „enervant” anunța prezența unui posibil client, iar vânzătorul – indiferent de oră – se putea afla la dispoziția acestuia. Dintre aceste imobile nu multe au trecut încercarea timpului. Printre acestea se află și „Casa cu farmacie „Gheorghe Hotăranu”, care este un monument istoric emblematic al patrimoniului cultural local din București. Această clădire este considerată cea mai veche farmacie cu laborator din oraș si este proiectată în stil neoromânesc de arhitectul Statie Ciortan și finalizată în 1925 de antreprenorul italian Ernesto Mazzolini.
„Casa cu farmacie „Gheorghe Hotăranu” nu este doar o structură arhitecturală, ci un simbol al istoriei și culturii locale. Această clădire emblematică reprezintă o pagină vie din trecutul Bucureștiului. Interiorul acesteia păstrează mobilierul și dotările farmaceutice originale, comandate și realizate la Viena, toate conservate într-o stare impecabilă. Aceasta este o mărturie a istoriei farmaciei și a vieții în Bucureștiul de altădată. Clădirea dispune de spații ample, cu o suprafață totală utilă de 247 mp, plus 168 mp de spații suplimentare. Aceste spații au găzduit de-a lungul anilor o serie de activități comerciale, de la subsol până la primul etaj, fiecare nivel având propria sa poveste de spus. Casa cu farmacie la parter rivalizează cu „Muzeul Farmaciei” din Sibiu și se află la intersecţia străzilor Vasile Lascăr cu Maria Rosetti şi a adăpostit reşedinţa şi Farmacia „Gheorghe Hotăranu”. În laboratorul de la subsol, acolo unde încă mai există rafturile cu eprubete, recipiente ceramice pictate cu înscrisul substanţelor pe care le conţineau şi alte artefacte ce pot fi expuse astăzi într-un muzeu – precum distilatorul original, medicamentele erau preparate manual. Acestea erau aşezate mai întâi în dulapurile de la mezanin, pentru ca mai apoi să fie aranjate frumos pe etajerele cu geamuri din cristal şi în sertarele de la parter.
Renumitul farmacist Hotăranu locuia la etajele superioare ale clădirii, de unde administra treburile zilnice ale farmaciei. A fost membru în comisia chimico-farmaceutică de pe lângă Ministerul Sănătăţii şi Ocrotirilor Sociale, membru al Colegiului General al Farmaciştilor şi societar al Oficiului de Aprovizionare Farmaceutic. Veteran în războaiele României din 1913 şi 1916-1918, cu grad de locotenent-colonel în retragere din 1945, a fost decorat cu Ordinul Avântul Ţării şi Ordinul Coroana României din 1926. „Când cineva din generaţia mea evocă ce era farmacia de pe vremuri: cu „receptura” – locul de primire a reţetelor magistrale, „oficina” – unde se preparau medicamentele, cu balanţe şi greutăţi de mare precizie, mojare şi flacoane de toate soiurile şi „venena” – dulapul unde se păstrau sub cheie substanţele toxice, sticluţele pe care le primea pacientul, frumos etichetate, cu dopul învelit în hârtie cerată – îmi amintesc de îndată „Farmacia Hotăranu“, una dintre cele mai vechi din Capitală. Trecută prin vâltorile istoriei – proprietate particulară, naţionalizată în 1949, redobândită astăzi – supravieţuieşte, păstrându-¬se cvasiintactă la intersecţia străzilor Vasile Lascăr şi Maria Rosetti. Ar fi putut rivaliza (pentru arhitectura interioară), dacă edilii ar fi avut cultul conservării patrimoniului, cu „Muzeul Farmaciei„ din Sibiu, unde la etajul clădirii a locuit însuşi Samuel Hahnemann…”, spunea Dr. Mihail Mihailide într-un articol intitulat „Exercițiu ilegal al medicinii, dar şi al farmaciei” din revista „Viaţa Medicală”, decembrie 2014.
Scoasă la licitație de Artmark Historical Estate în 2017, cu un preț de pornire de 600.000 de euro, Casa cu farmacie „Gheorghe Hotăranu” din centrul Bucureștiului, a fost vândută Colegiului Farmaciștilor București pentru 850.000 de euro, și va fi transformată în sediu al instituției, dar și în Muzeu al Farmaciei. „A trebuit să licităm a doua oară, aveam concurenți, alți doi participanți la licitație. Într-un final am câștigat cu o ofertă de 850.000 de euro și acum așteptăm să vedem dacă vom primi acceptul pentru niște fonduri europene, maximum două milioane de euro, pentru reabilitarea clădirii. Proiectul e în esență gata, avem și constructor priceput la monumente istorice, clădirea a fost construită în 1925”, spune Ioan Uivaroși, președintele Colegiului Farmaciștilor București.
Din fericire, clădirea nu e fost foarte afectată de trecerea timpului și nici de bombardamente. „Imobilul nu are probleme majore la structura de rezistență. Sunt câteva probleme, dar nimic nerezolvabil. Singura problemă sunt banii, dacă am reabilita din fonduri proprii ar dura mult, pentru că nu prea avem bani”, explică Uivaroși. De altfel, colegiul a strâns banii pentru achiziționarea sediului în zece ani, vreme de două mandate și jumătate. De altfel, Colegiul Farmaciștilor București căuta demult o clădire reprezentativă, și a identificat „Clădirea cu farmacie”, unul dintre ultimele imobile de locuit cu farmacie la parter din București. După reabilitare, care va dura, cel mai probabil, câteva luni după primirea tuturor actelor și a finanțării, clădirea va avea amenajat la parter un „Muzeu al Farmaciei”, iar la etajul doi o sală de conferințe și o bibliotecă, iar la etajul al treilea va funcționa Colegiul Farmaciștilor. Problema e că timpul de așteptare se prelungește, pentru că birocrația de la noi face ca toate să se miște foarte lent… Dar, am încrederea că vom avea în curând în București, acest inedit „Muzeu al Farmaciei”! (G.V.G.)
Lasă un răspuns