Printre monumentele ridicate de împăratul Traian se află și Arcul din Benevento (Beneventum), care este un monument istoric aflat pe fosta Via Appia Traiana, ce lega Benevento de Brundisium (azi Brindisi), în Italia. Anul acesta (2024) se împlinesc 1910 ani de la inaugurarea monumentului. Benevento este o localitate lângă Napoli, în sudul Italiei. Pe acest arc ce are aproape 2000 de ani apar, pe lângă împărat, soldaţi şi generali romani, şi divinităţi ale regatului din Dacia (Bachus, Ceres, Diana şi Silvan). Bachus a fost un zeu al vinului, viței-de-vie și al beției. Orgiile cu bacante aveau loc noaptea. Era un symbol al stării de beție ce survine la sfârșitul timpului, ce are loc periodic. Ceres sau Demetra era zeița recoltei și grâului. Diana este sinonimă cu Artemis, fiind zeița vânătorii. Silvani era tutelar al pădurilor (spiritul locului). Ca mesaj simbolic, e ca şi cum Traian căuta o împăcare cu divinităţile dacice, supărate în urma celor două războaie și a ocupării acestui teritoriu. De obicei, după o victorie militară asupra unui popor monumentele acestuia erau martelate împreună cu reprezentările zeilor, spre a îndepărta divinitățile și „norocul” acestora (legătura cu universul spiritual). Alte monumente legate de împăratul Traian în care apar dacii sunt în Egipt, la Alexandria. Aici împăratul a avut o vilă, unde s-au găsit și fragmente de statui ale „prizonierilor” daci. Aceste reliefuri şi statui sunt păstrate astăzi în Anglia.
De asemenea, mai sunt fragmente de sculpturi – nu se știe dacă sunt din perioada lui Traian, dar reprezintă tot daci – în Republica Turcă. Acestea sunt păstrate în două muzee. Nu trebuie uitate toate monumentele din Africa de Nord, legate de perioada domniei lui Traian, întrucât multe aduc informaţii suplimentare legate de daci: confruntările daco-romane, iconografia etc. Toate aceste monumente de pe tot cuprinsul Imperiului Roman, unde a fost ridicate edificii în vremea lui Traian – vile, pieţe publice, arcuri de triumf, porticuri ş.a.m.d. – nu au fost studiate amănunţit, ci doar superficial, fiecare stat axându-se doar pe istoria naţională şi pe legăturile cu valorile culturii romane. Cu siguranţă dacă cercetarea ar cuprinde și acest aspect, se vor găsi lucruri noi, ba chiar se pot dezvolta anumite ramuri în cercetare (universul invizibil – relația cu zeii). Ca prezentare, monumentul „Arcul lui Traian” de la Beneventum (în reg. Samnium) şi care se află la aproximativ 50 de km nord-est de Napoli, are o intrare monumentală cu o singură deschidere. Este un monument imperial realizat în urma decretului Senatului roman în anul 114 d.Hr., dedicat împăratului Traian şi terminat după moartea lui, cu ocazia inaugurării unei importante artere rutiere, via Traiana, pentru a face legătura între via Appia (la Beneventum) şi oraşul Brundisium (azi Brindisi – important centru portuar şi bază militară navală pe coasta Adriaticii, care a servit pentru campaniile în Orient). Traian a murit în anul 117, la Selinus în Cilicia (Asia Mică), în timpul războiului împotriva parţilor, iar Hadrian a fost cel care a terminat în 118 realizarea completă a monumentului. Arhitectul Apollodoros din Damasc a fost probabil cel care a condus proiectarea ansamblului acestui monument.
Inscripţia aticului (similară de o parte şi de cealaltă a monumentului) este: IMP[eratori] CAESARI DIVI NERVAE FILIO NERVAE TRAIANO OPTIMO AVG[usto] GERMANICO DACICO PONTIF[ici] MAX[imo] TRIB[unicia] POTEST[ate] XVIII IMP[eratori] VII CO[n]S[uli] VI P[atri] P[atriae] FORTISSIMO PRINCIPI SENATVS P[opulus]Q[ue] R[omanus] În traducere: „Împăratului Caesar, fiul divinului Nerva, lui Nerva Traianus Optimus Augustus, învingătorul germanilor, învingătorul dacilor, marelui preot, având pentru a optsprezecea oară puterea de tribun al plebei, fiind salutat a şaptea oară ca imperator (cap al armatei), deţinând a şasea oară demnitatea de consul, părintelui patriei, principe puternic, Senatul şi poporul roman”.
Monumentul avea mai multe semnificaţii simbolice importante: deschidea accesul pe via Appia Traiana, pentru a reduce în mod sensibil legătura între Roma şi Brindisi, plecând de la Benevento, şi pentru a se câştiga timp în raport cu via Appia, care era o arteră mai lungă, urmând îndeosebi coasta Mării Adriatice; acest drum facilita circulaţia spre sudul Italiei şi accesul spre Orient, via baza militară navală de la Brindisi, spre pământurile îndepărtate ale Mesopotamiei. De asemenea, acest arc monumental simboliza în mod elocvent perioada constructivă a domniei lui Traian pentru Imperiul roman: o guvernare benefică, ce a permis Imperiului să se extindă şi să ajungă la maxima întindere teritorială, consolidarea graniţelor şi crearea unei rânduieli utile pentru popor în interiorul Italiei. Acest arc reprezintă nu numai monumentul cel mai important al oraşului, ci şi una din cele mai reprezentative opere arhitecturale şi artistice a sfârşitului perioadei lui Traian şi începutul celei a lui Hadrian şi care s-a păstrat practic intact, datorită mai multor lucrări de restaurare. Monumentul este înalt de 15,60 m şi lat de 8,60 m, construit în piatră de calcar, acoperit cu basoreliefuri înalte din marmură de Paros.
Din punct de vedere arhitectonic şi decorativ, arcul lui Traian este foarte asemănător cu cel al lui Titus, construit la Roma în sec. I î.Hr.: o singură deschidere, pe două baze plate sunt puse patru semicoloane compozite, pe fiecare parte a monumentului cu capiteluri corintice, un atic înalt. În schimb, decorul arcului de la Benevento este mult mai abundent, pe cei doi pilaştri şi pe atic. Patru mari panouri, aproape pătrate, sunt pe fiecare faţadă, situate între coloane şi separate de frize cu motive decorative figurative; două frize similare pe fiecare faţadă se repetă între capitelurile care susţin partea superioară a monumentului. Reliefurile clasicizante prezintă celebrarea funcţiei imperiale – Traian participant la manifestările simbolice; alte scene: alimenta, sacrificiu pentru inaugurarea via Appia, reliefurile stâlpilor reprezintă scene civile de pace şi militare. Arhitrava, partea inferioară a antablamentului, prezintă în partea ei superioară o friză lungă care înconjoară complet monumentul, reprezentând probabil triumful asupra dacilor (în 106 d.Hr.); relieful este mult mai redus ca dimensiuni în raport cu celelalte scene ale arcului, o multitudine de personaje fac parte dintr-un alai impresionant, în care se pot remarca ceremonii religioase de sacrificiu, care trase de boi încărcate cu prizonieri „barbari”, probabil daci, personaje care transportă pe umerii lor un fel de tărgi solide încărcate cu numeroase obiecte de valoare, fiind probabil din aur şi argint şi foarte grele, precedate de purtători de pancarte scrise reprezentative. Deasupra acestei frize se află o nişă bogat sculptată cu modilioane şi danteluri (zimţi). De o parte şi de cealaltă a inscripţiei, pe fiecare faţadă a arcului, se află două mari panouri încastrate în atic. La nivelul arcadei, triunghiurile arhivoltei şi cheia bolţii sunt de asemenea bogat împodobite cu motive decorative.
În interiorul arcadei se pot vedea două mari scene asemănătoare din punct de vedere plastic cu cele de pe arcul lui Titus. Deasupra acestor două compoziţii ale arcului propriu-zis al bolţii se află elemente decorative florale, iar în partea superioară (în centrul bolţii) se află sculptat un mic „tablou” figurat – Traian încoronat de o Victorie înaripată. Scenele acestui monument au mai multe semnificaţii: legăturile împăratului cu Roma; legăturile lui Traian cu Provinciile Imperiului; legăturile lui Traian cu Beneventum (panourile de sub arcadă). Lectura scenelor monumentului părţii exterioare a oraşului Benevento (spre regione Campania): compoziţia scenei care se află pe pilastrul stâng al arcului. După cum se poate remarca fiecare targă este susţinută pe umeri de către patru bărbaţi, semificând că obiectele pe care le transportau erau foarte grele, fiind probabil îndeosebi din aur. În legătură cu această scenă semnalăm câteva detalii importante. Arcul de la Benevento reprezintă o sinteza şi o simbolistică iconografică a perioadei lui Traian şi nu se poate concepe ca pe acest monument imperial să nu fie reprezentat şi episodul, extrem de important pentru Imperiul roman, legat de cuceririle dificile obţinute în Dacia în 106 d.Hr. În legătură cu personajele de „barbari” reprezentate în această scenă, credem că nu este vorba de o populaţie germanică (de germani), ci mai degrabă de daci, pentru că aceşti „barbari” nu sunt reprezentaţi în maniera popoarelor germanice, îmbrăcaţi cu pantaloni şi având bustul nud, ci poartă mai degrabă vestimentaţia dacilor, detalii importante reprezentate din abundenţă în basoreliefurile Columnei lui Traian, la Roma. Pe urmă, din punct de vedere iconografic, portretistic, figurile acestor „barbari” prezintă toate caracteristicile reprezentative ale trăsăturilor figurative ale dacilor şi nu ale germanilor; în acest sens, a se vedea şi compara cu numeroasele portrete de daci de pe Columnă şi cu reprezentările statuare monumentale ale acestora care au făcut parte din Forul lui Traian (Roma).
Scena din stânga de sub atic (faţada arcului exterioară oraşului) reprezintă mai multe divinităţi din regiunile ilire şi dunărene: Bachus, Ceres, Diana şi Silvan. Din nefericire, partea din stânga a compoziţiei nu mai există, dar se poate presupune că aceste divinităţi ale acestor regiuni cucerite de Imperiul roman sunt situate compoziţional în faţa împăratului Traian. În cealaltă parte (opusă) a arcadei, Traian, însoţit de câteva personalităţi romane, printre care şi tânărul Hadrian, primeşte omagiile unei femei îngenuncheate. Aici poate fi reprezentată sub formă alegorică şi simbolică supunerea Daciei.
În această compoziţie este reprezentat unul dintre cele mai bune portrete conservate ale lui Traian pe acest monument. Deasupra arcului intrării monumentale sunt reprezentate alegoric Dacia şi Danubius. Alte scene: Victorii tauroctone (în stânga şi dreapta), tineri care împodobesc cu ghirlande un candelabru, anumite lucrări ordonate de Traian, scena înţelegerii între Traian şi reprezentanţi „barbari”, foarte probabil daci, etc. Pe faţada monumentului privit dinspre oraş se pot vedea următoarele scene: la nivelul aticului este reprezentată Triada Capitolină (metopa din stânga): Jupiter, Junona (Iunona) şi Minerva însoţiţi de Mercur, Ceres, „Liber Pater” şi Hercule. În scena din dreapta, Traian, însoţit de Hadrian, este primit de doi bărbaţi îmbrăcaţi în togă; remarcăm că aceste două personaje sunt redate mai mici ca dimensiuni în raport cu celelalte personaje ale compoziţiei; mai în spate se află zeiţa Roma, care indică cu mâna dreaptă pe Hadrian, în semn protector, ca pe viitorul succesor al împăratului Traian. Deasupra arcului intrării monumentale sunt reprezentate alegoric două Victorii înaripate, în zbor, care ţin în mâinile lor drepte un „labarum” şi o coroană. Pe pilastrul din stânga al arcului, alte scene reprezintă fondarea de colonii militare, între panouri sunt reprezentate Victorii tauroctone (în stânga şi dreapta), motiv decorativ foarte răspândit în perioada lui Traian, iar pe pilastrul din dreapta „institutio alimentaria”, personalități şi cetăţeni obişnuiţi ai societăţii romane – este una din primele reprezentări cu acest subiect căruia i s-a atribuit o astfel de mare importanţă clasei de mijloc a cetăţenilor romani în arta oficială romană.
În partea superioară a fiecărui pilastru, deasupra reliefurilor majore, sunt sculptate scene cu personaje de dimensiuni mai reduse, tineri care poartă scuturi sau candelabre, iar cheia arcului bolţii monumentului este împodobită, de o parte şi de alta a monumentului, cu o frumoasă reprezentare feminină. În interiorul pasajului arcului se află două mari panouri (la fel ca şi la arcul lui Titus), pe latura interioară a pilastrului drept (dinspre oraş) un alt episod „institutio alimentaria”, iar în faţa acestuia se află al doilea mare relief – o scenă de sacrificiu pentru ceremonia inaugurării noi artere via Appia Traiana. Cum am prezentat succint mai sus, în centrul bolţii se află un mic „tablou” sculptat în care este reprezentat Traian încununat de o Victorie înaripată. Această metopă este frumos ornamentată de jur împrejur ca un cadru (ramă) de tablou cu reprezentări amalgamate de arme luate de la popoarele învinse, îndeosebi arme luate de la daci: diferite tipuri de căşti de război (coifuri), scuturi ovale, de asemenea tipul de scut caracteristic Amazoanelor, precum şi de tip hexagonal al popoarelor germanice – aliate adeseori cu dacii împotriva romanilor, trofee cu cămăşi şi tunici de zale şi platoşe, săbii şi topoare, tolbe pentru săgeţi, sulițe, simboluri zoomorfe de stindarde militare „barbare”, celtic, cel al dacilor draco – reprezentare cu cap de lup şi corpul sub formă de şarpe, precum şi alte arme şi obiecte care pot fi desluşite mai dificil. Pentru comparaţie aceste tipuri de arme dace se pot vedea mai în detalii pe reliefurile bazei Columnei lui Traian la Roma.
În urma războaielor împotriva dacilor, datorită importantei victorii a lui Traian asupra geto-dacilor (106 d.Hr.), Imperiul roman a reuşit să evite pericole militare iminente la nord de Dunăre şi să-şi asigure pe un termen destul de lung problema financiară: fabuloase bogăţii au fost luate ca pradă de război, ceea ce a determinat să se scadă preţul aurului pe piaţa romană. Tezaurul statului roman, în mare parte golit, se umplu din nou, iar finanţele sale, atât de şubrede la începutul domniei lui Traian, cunoscură o redresare importantă, şi care va dura timp îndelungat. Imense lucrări publice au putut fi întreprinse la Roma, în Italia, şi în afara ei, datorită acestor avuţii aduse din Dacia. Timp de un secol şi jumătate Dacia va rămâne, pentru Imperiul roman, unul dintre cele mai bogate rezervoare de materii prime. O astfel de campanie militară în Dacia, foarte costisitoare şi de mare anvergură, condusă de împăratul Traian, a avut ca scop, în afară de înlăturarea primejdiei de la nord de Dunăre şi intrarea în posesie a marilor bogăţii de care dispunea Dacia, mai ales pentru aurul său, minele sale aurifere, situate în centrul ţării, în Transilvania. Se poate spune că stilul artistic al Arcului din Benevento reprezintă o artă de tranzit, trecerea de la stilul artistic de apogeu al şcolii romane din timpul domniei lui Traian la stilul noii „şcoli artistice” ce ia naştere odată cu sosirea la conducerea Imperiului a lui Hadrian. Semnificaţia istorică a scenelor reliefurilor acestui monument este deosebit de importantă pentru cultura României, atât din punct de vedere istoric, iconografic şi artistic, şi completează ca să spunem aşa reprezentările istorice şi artistice ale Columnei lui Traian. Arcul lui Traian din localitatea Benevento este un monument de mare valoare artistică, simbolistică şi iconografică care încă nu a dezvăluit coplet toate misterele reliefurilor și sculpturilor sale.
În lucrările de specialitate lectura şi interpretarea scenelor diferă de la un studiu la altul. Este de dorit ca identificarea subiectelor reliefurilor acestui monument să fie în continuare cercetate şi studiate, mai în profunzime. Pentru o mai bună studiere este de dorit să fie realizată fotografierea integrală a metopelor acestui monument şi cu detalii (pentru o mai bună vizionare) precum şi vizitarea muzeului arheologic din Benevento pentru consultarea stilurile artistice ale artiştilor acestor compoziţii de la sfârşitului perioadei domniei lui Traian şi începutul celei lui Hadrian, să fie subliniate aceste lucruri importante şi puse în valoare în egală măsură şi atenţie, din partea specialiştilor, aşa cum s-a acordat şi celebrei frize a Columnei lui Traian, la Roma. Adaug ipoteza faptului că vechile percepte ale Bisericii Valaho – Egiptene a Geților de Aur primordiali putea schimba mentalitatea Împăratului Traian. Această taină – totul este în zadar (în van) – a distrucției lumii și a metamorfozei sale la sfârșitul timpurilor și nașterea unei noi lumi și a unor specii noi – este într-adevăr șocantă. Poate de aceea Traian a căutat o împăcare cu spiritul Daciei, cu dacii.
Monumentul „Arcul lui Traian din Beneventum” ar trebui pus în valoare și pentru istoria noastră, spre completarea acesteia. La fel ca și Columna lui Traian din Roma, ca și Arcul de Triumf al lui Galeriu din Salonic (Grecia), ca Monumentul de la Adamclisi, și acest monument din Italia trebuie cercetat cu acribie spre a „citi” mesajul ce s-a încapsulat în simbolurile sale milenare. Avem aici un „document” de aproape 2000 de ani pe lângă care trecem fără a arunca măcar o privire. Un mesaj ca acesta, al împăcării de după război a Împăratului Traian cu divinitățile dacilor (Bachus, Ceres, Diana şi Silvan), ar fi cu atât mai interesant, cu cât mai avem și sutele de statui de daci din Forul de la Roma, toate sculptate în materiale scumpe și reprezentând personaje libere și senine. Unui popor înfrânt nu i s-a oferit niciodată o asemenea galerie de onoare. Dacilor da! Au fost modele tuturor sculptorilor și pictorilor, din antichitate, până în apropiata modernitate. De ce? Dacii încă privesc peste Roma de la înălțimea Arcului de Triumf al lui Constantin cel Mare. Taina acestor lucruri și fapte așteaptă încă se fie dezlegată. „Arcul lui Traian din Beneventum” este o pagină din cărțile despre daci care au dispărut, tot în mod ciudat. Noi să ne aplecăm asupra acestui izvor antic cu lupa necesară, spre descifrarea simbolurilor și aflarea adevărului!
Lasă un răspuns