Deja… (rugă)
Ce-aş putea să-Ţi cer eu Ţie, Doamne,
din ceea ce Tu să nu-mi fi dat deja ?
Din iubirea Ta cea mare îmi trimiţi tot;
dar ceaţa din visul ce mă-nconjoară
nu mă lasă să văd că Tu mă ţii
de ceva vreme în braţele Tale
emanînd ocrotire şi blîndeţe ;
atîta blîndeţe, încît firea mea
n-o poate percepe şi înţelege.
Nu pot, Doamne, decît să fiu extaziată
şi împietrită de uimire în faţa
Minunăţiei care Eşti.
Ce-aş putea să-Ţi cer eu Ţie, Doamne,
din ceea ce Tu să nu-mi fi dat deja ?
Să-Ţi cer iertare ?
Este lucrul pe care L-ai acordat deja
prin ceea ce Eşti : IUBIRE.
Singurul lucru pe care vreau să
Ţi-l cer
este
să fiu tot timpul cu Tine,
lucru pe care Tu deja mi L-ai dat
iar eu din neatenţie, l-am uitat.
Ție…
Eşti aici, acum, cu noi
Şi Te vom vedea
Prin învăluiri de nori
Tu Vei lumina.
Doamne, Tată Cel Ceresc
Tu care iubeşti,
Eşti Lumina pentru noi
Şi ne ocroteşti.
Eu sînt o lumină a Ta
Care rătăcesc
Să cunosc Iubirea Ta
Şi să strălucesc.
Pacea Ta coboar-o acum
Să mă liniştesc
Şi s-o simt aşa, doar cum
Tu mi-o dăruieşti.
În lumina zorilor
Eu voi aştepta
Ca o pasăre în zbor
Libertatea Ta.
Tu eşti bucuria mea
Cea de zi cu zi,
Şi tînjesc doar după ea
Atît cît eu voi fi.
Tu eşti Totul
Într-o zi m-am uitat la soare
şi Te-am văzut pe Tine.
M-am uitat la un copac
şi am simţit că respir prin el;
nici unul nu are rost
fără celălalt…
Amîndoi dăruim unul altuia
şi împreună, tuturor celorlalţi.
În altă zi, m-am uitat la mare
şi Te-am văzut pe Tine.
Cu fiecare picătură din Tine
m-ai clădit pe mine şi
pe celelalte valuri,
fraţi si surori…
Marea n-ar fi mare fără valuri.
Valul n-ar exista fără de ea.
Marea dăruieşte valului
puterea de a o lua de la capăt
iar şi iar
sub o altă formă şi nume;
valul dînd „culoare” mării…
Te-am văzut în lacrima de bucurie,
în lacrima de durere,
în lacrima ploii ce viaţă aduce
pămîntului însetat de Tine…
Aşa cum din crisalidă
fluturele aşteaptă să-şi ia zborul,
tot aşa, aşteptăm şi noi acea clipă,
în care ne vom desface aripile
plutind,
pentru a întîlni
Lumina Ta.
Lasă un răspuns