Simboluri ce ne duc cu gândul la religia geto-daco-tracă apar mai rar în mesajele ce ne parvin de la înaintași. Unul dintre acestea este simbolul Marii Păsări (Mama Gaya Vultureanca, Pasărea Măiastră, Zgripțuroiul, etc.), care are grijă de puiul ei (Puya Gaya), căruia îi va încredința la un moment dat lumea. Marea Pasăre (Cerul) va intra în hierogamie sacră cu Cerbul Sharabha, cel cu opt picioare (Pământul și apa), de unde va rezulta pasărea cu corn și cerbul cu ochi în coarne (cel ce vede tot). Aceste simboluri apar pe Cupele Marii Uitări (Agighiol, Porțile de Fier (acum New York, Metropolitan Muzeum), Rogozen-Bulgaria și pe coifurile geto-dace „cu ochi” (Peretu, Porțile de Fier). Iată că acum avem așa ceva pe o armă specific geto-dacă. Pe lama acestui pumnal apar cele două păsări cu „ochii de foc”: Gaya și Puia Gaya, ce preia „jocul” de la mama sa. Dar care este povestea acestei descoperiri? Pe raza satului Sighiștel din comuna Câmpani (jud. Bihor) a fost descoperit un artefact deosebit în vara anului 2022. Este vorba de un pumnal curb de tip sica, obiect care se evidenţiază faţă de altele similare prin ornamentaţie, dar şi prin locul în care a fost găsit. Momentan este singura piesă descoperită de acest tip, în această zonă. Artefactul a fost descoperit cu ajutorul unui detector de metale de către Andrei Groza prin colaborarea cu Asociația Dacia Crisius. Artefactul a fost predat, conform legislației în vigoare, către Direcţia Judeţeană pentru Cultură Bihor și de aici a fost predat de către Muzeul Țării Crișurilor – Complex Muzeal, în laboratoarele căruia pumnalul a fost restaurat.
În urma restaurării şi a cercetărilor ulterioare, doctorul în istorie Cătălin Borangic, cu specializarea „fenomen militar în antichitate”, preşedinte al Asociaţiei Culturale Enciclopedia Dacica, împreună cu arheologul dr. Călin Ghemiş şi restauratorul Ştefan Lipot, ambii de la Muzeul Ţării Crişurilor, au redactat lucrarea „Veriga lipsă. Descoperiri Padea-Panagjurski Kolonii din nord-vestul României. Pumnalul de tip sica de la Sighiştel, Bihor”. Lucrarea a fost publicată în 2022 în volumul „Istros XXVIII” la Editura Istros a Muzeului Brăiei „Carol I”. „Aceste arme (sica – n.a.) făceau parte din panoplia războinicilor care au construit un fenomen cultural denumit astăzi, convențional, Padea-Panagjurski Kolonii, care a debutat la sfârșitul secolului IV î.Hr. și a durat până la cucerirea Regatului dac de către legiunile împăratului Traian (106 d.Hr.). (…). Piesa face parte din tipul C al acestor pumnale și este excepțională atât prin maniera de fabricare, cât și prin locul de descoperire. (…) Descoperirea acestui pumnal în regiune semnalează prezența, cândva între secolul II î.Hr. și începutul secolului I d.Hr., a unui lider războinic puternic. Este prima descoperire de acest gen într-o regiune foarte bogată în tezaure de monede și podoabe de argint dacice. Pumnalul completează peisajul local cu reperele politice, militare și sociale existente în restul Regatului dac, fiind o adevărată verigă de legătura între centrul regatului și ținuturile din nord”, scrie în rezumatul lucrării menționate mai sus.
Artefactul a fost descoperit pe partea sud-vestică a unui promontoriu care se află în Zona de Conservare Specială „Valea Sighiștelului”, situată în partea vestică a Parcului Natural Apuseni. Arealul este una dintre cele mai carsificate zone din România, aici fiind inventariate în jur de o sută de peșteri și grote. În lucrare se precizează că starea de conservare a pumnalului este relativ bună, singura porțiune mai serios afectată fiind mânerul. „Dat fiind calitatea metalului forjat și faptul că piesa nu a făcut parte din ritualuri funerare care implicau arderi intense, ea s-a păstrat mulțumitor, în ciuda faptului că a fost descoperită relativ la suprafața solului, în contact aproape direct cu umiditatea atmosferică”. Vorbind despre armele care însoțeau în eternitate războinicii decedați, pumnalele de tip sica sunt prezențe constante, motiv pentru care a devenit un indicator de marcă al elitelor grupului cultural Padea-Panagjurski Kolonii (PPK). „Războinicii erau îngropaţi de multe ori alături de echipamentul de luptă, sau cel puţin cu o sica sau cu o lance. Fierul din aceste arme are şi astăzi o duritate neegalată decât târziu, în evul mediu, iar tehnicile de forjare sunt o inovaţie traco-celtică. Erau foarte buni artizani, care făceau decoraţiuni pe arme la nivelul firului de păr”, a explicat dr. Cătălin Borangic pe 26 ianuarie 2023, când a susţinut conferinţa „La porțile Daciei” în cadrul Conferințelor Patrimonium Dobretense, la Muzeul Regiunii Porților de Fier.
În cadrul conferinţei, istoricul a pomenit şi de descoperirea din Bihor: „Aveţi aici un pumnal sica, care a făcut legătura între această zonă, centrul regatului, şi nord. El apare undeva în Bihor, unde până acum nu aveam astfel de descoperiri”. Punalul desoperit în Bihor a fost confecționat dintr-o bandă de fier, prin forjare la cald, și apoi ornamentat pe o parte a lamei. „Lungimea originală exactă a pumnalului nu se cunoaște deoarece piesa a fost descoperită cu mânerul rupt. Lama măsurată pe curbură are 24 cm, iar din mâner lipsesc 1-2 cm. La restaurarea piesei s-a ținut cont de media lungimilor de mâner la aceste arme, astfel că reîntregirea a dus la o lungime de 33 cm, din care 10 cm ai mânerului restaurat”, mai precizează restauratorul în lucrare. Ornamentația lamei redă gâturile și capetele a două păsări de pradă afrontate. „Deși redările au aparent alura unor corvide, ciocurile foarte încovoiate sunt, mai degrabă, specifice vulturilor sau șoimilor. Capetele cuplului de păsări afrontate sunt decorate cu cercuri adâncite în care au fost montate bucăți mici de piatră semiprețioasă, cel mai probabil jasp roșu”. Deși la prima vedere, pumnalul de la Sighiștel se înscrie în seria lungă de astfel de piese descoperite în ultimii ani cu ajutorul detectoarelor de metale, el prezintă cel puțin două particularități care îl evidențiază: decorul lamei şi zona în care artefactul a fost descoperit. Se precizează în lucrare că deși motivul celor două păsări afrontate este specific ariei PPK și, în consecință, recurent în ornamentica pumnalelor sica, cele redate în acest caz ies în evidență, nota de excepționalitate fiind dată de incrustrarea acelor pietre semiprețioase în cercurile adâncite practicate pe lamă, tehnică decorativă singulară până la acest moment la acest tip de arme. „Potențialul economic al zonei de nord-vest a fost considerabil în epoca dacică, și nu numai, prosperitate care clama prezența unor lideri militari, aliniați, într-un fel sau altul, modelului cultural impus de războinicii PPK. În mod inexplicabil însă până acum, artefactele asociate fenomenului PPK au fost mai mult decât sporadice. (…) Descoperirea pumnalului curb de la Sighiștel este, în acest moment, cea mai evidentă urmă a prezenței unui aristocrat războinic în regiune”, spun istoricii în lucrare. „Putem spune că zona de vest a României, ieșită în evidență anterior doar prin abundența tezaurelor de argint, se mobilează inexorabil și cu elemente specifice din panoplia elitelor războinice dacice. Pumnalul de tip sica descoperit de la Sighiștel este, în acest registru, prima descoperire concretă, până acum, din zona de nord-vest a României. (…) Pumnalul descoperit la Sighiștel rămâne o piesă de excepție, unică în felul ei pe toate coordonatele istorice, politice, spirituale și artizanale. Pumnalul completează peisajul local și regional cu unul dintre cele mai relevante repere politice, militare și sociale ale lumii dacice, fiind o adevărată verigă de legătura între elitele din centrul Regatului dac și cele din nordul acestuia”.
Specificitatea armelor geto-daco-trace și a credinței unice a acestora mă face să mă duc cu gândul la ipoteza că forma specifică a acestor arme încovoiate vine din asemănarea lor cu ghearele și ciocul Mamei Gaya Vultureanca. De aceea geții se numeau de fapt Gaeți, sau Fii Mamei Gaya (Șoimii), iar otomanii ne numeau „ghiauri”, tot de la „ghiarele” cu care îi loveam în luptă. Unul dintre simbolurile heraldice (blazon) ale vlahilor frați Asan din Imperiul Vlaho-Bulgar sud-dunărean era imaginea ghiarelor de vultur încrucișate. Descoperirea pumnalului de tip sica de la Sighiştel este încă o dovadă a bunei conlucrări dintre arheologi pe deoparte și pasionații de istorie, utilizatori autorizați de detectoare de metale, pe de altă parte. „Astfel de lucrări științifice sunt în măsură să schimbe istorii. Plusul valoare pe care îl aduc descoperiri făcute responsabil de către «detectoriști», nu mai poate fi negat. Contribuția depășește sfera orgoliilor, a împărțirii pe tabere și disimilitudinilor. Pasiunea ne aduce împreună, respectul ne dă direcția, iar rezultatele nu vor înceta să tot apară”, spun cei de la Asociația Dacia Crisius, cu multe descoperiri la activ care colaborează îndeaproape cu specialiștii de la Muzeului Ţării Crişurilor – Complex Muzeal. (G.V.G.)
Lasă un răspuns