Între localitățile Rasova și Dunăreni, pe un deal înalt de pe malul drept al Dunării, în punctul „Musait” există o fortificație a limes-ului scythic, cu mai multe faze de dezvoltare, având o evoluție neîntreruptă de la începutul secolului al II-lea d.Hr. până în primul sfert al secolului al VII-lea d.Hr.. Castrul roman a fost construit pe teritoriul unei foste cetăți dacice a tribului sacilor, care se pare că a fost capitala regelui acestora, Roles, aliat al lui Octavian Augustus. Numele de Sacidava (cu particula locală geto-dacică de „dava”) este cunoscut din izvoarele literare antice și a fost confirmat de descoperirile epigrafice. Identificată de Vasile Pârvan a fost insuficient cercetată, până în anul 1969. Cercetările arheologice au continuat, cu unele întreruperi, până în 1980. În ultimii ani s-au făcut intervenții doar de mică amploare în fortificația de aici. Sacidava avea un plan rectangular, cu laturile lungi de 125m, care închideau o suprafață de aproximativ patru hectare. Zidurile aveau grosimea de cca 2m, realizat în opus caementicium, opus incertum, opus caementicium incertum și opus quadratum compus din blocuri de calcar, șapte turnuri cu forma rectangulară, plus două porți. În fortificație și-au avut garnizoana în secolul al II-lea Cohors IV Gallorum și, probabil, din vremea lui Hadrian, Cohors I cilicum sagittariorum milliaria, iar mai târziu o vexillatio din legio II Herculia de la Troesmis (Iglița); ulterior, în secolele IV-V a campat aici o cuneus equitum scutariorum.
Aici au fost identificate arheologic mai multe faze de locuire: o așezare getică, un castru roman rectangular (dimensiuni: 160 x 125 metri) și încă o fortificație de dimensiuni reduse (aproximativ 70 x 40 metri) din perioadă târzie și bizantină. Castrul auxiliar, al cărui plan complet nu a fost reconstituit, ar data din vremea lui Traian, construcția lui fiind legată de „bellum Dacicum”. Pentru construirea acesteia, au fost folosite mai multe monumente ce formează spoila, în general stele funerare găsite în necropola timpurie. Intramuros, au fost identificate diferite structuri de locuire în diverse puncte ale perimetrului fortificației, dintre care un edificiu timpuriu de mari dimensiuni care a fost scos din uz în momentul reconstruirii curtinei (sec. al IV-lea). Pe latura de S, materialul arheologic (ceramică, opaițe, monede) atestă cronologic toată durata existenței romane la Sacidava (sec. II- începutul sec. VII d.Hr). Nu mai puțin de 12 faze arheologice constructive au fost identificate, 10 dintre acestea datând din vremea Dominatului, incluzând primele decenii ale sec. al VII-lea din vremea lui Iustinian.
Un mare incendiu și o distrugere masivă sunt legate de secolul al III-lea, dar sudul fortificației nu a fost atins. S-a lansat ipoteza că atacurile gotice de la mijlocul acestui secol au fost cauza distrugerilor. În secolul IV a avut loc o refacere a incintei pe latura vestică și o extindere a cetății spre sud prin ridicarea unei noi incinte. Sfarșitul secolului al IV-lea este legat de o nouă incendiere masivă. Secolul al V-lea este o epoca de repetate reconstrucții, arheologic constatându-se straturi puternice de arsură și cenușă. Este vremea când pe teritoriul Scythiei au loc raiduri ale triburilor germanice și hunice. Refacerea și înflorirea cetății de la începutul secolului al VI-lea sunt întrerupte de un mare incendiu, legat probabil de atacul kutrigur din anul 559. Nivelul următor al acestui secol, cu refacerile de pe latura sudică a incintei, este datat în a doua jumătate a secolului VI. Ultima etapă de viețuire între zidurile Sacidavei se desfășoară între anii 602-620. Chiar după dezafectarea incintei se constată o locuire sporadică de tip romano-bizantin, care dispare prin părăsirea acestor locuri de către ultimii locuitori. Situl complex este situat la aproximativ cinci kilometri nord-est de satul Dunăreni, com. Aliman, jud. Constanța, pe dealul Muzait. Este localizat pe malul drept al Dunării, iar accesul se poate face pe drumurile DJ 223 și DC 51. Cetatea Sacidava face parte din cele 24 de situri arheologice din Dobrogea selecționate pentru evaluare, în vederea includerii în dosarul pentru înscrierea în Patrimoniul Mondial UNESCO. Pe această listă vor figura cele mai reprezentative monumente istorice și situri arheologice de pe frontiera dunăreană a Imperiului Roman de pe întreg parcursul Dunării din România, 24 dintre ele fiind din Dobrogea. În județul Constanța, printre altele, este vorba despre siturile: Sucidava de la Izvoarele-Pârjoaia, Sacidava de la Dunăreni, Axiopolis de la Cernavodă, Capidava, Carsium de la Hârșova și cetatea Cius de la Gârliciu. Sunt cetăți cu o istorie impresionantă, însă, puțină lume a auzit de ele, deoarece nu au fost suficient cercetate și se află în zone greu accesibile.
Posibil ca acum 2000 de ani climatul dobrogean să fie cu totul altul și interesul pentru acest teritoriu să fie mai accentuat. De asemenea, litoralul Mării Negre oferea posibilitatea dezvoltării porturilor, a călătoriilor, a comerțului. Sigur exista o legătura cu cetatea Capidava și alte fortificații dobrogene, știute sau încă neidentificate… Astăzi doar ruinele Cetății Sacidava din Dobrogea – cetate getică, castru roman și fortificație din perioada târzie și cea bizantină „vorbesc” despre alte timpuri și alte proiecții în viitor… (G.V.G.)
Lasă un răspuns