Timpul plouă cu sânge, norii au căpătat sindromul George Floid și nodul din gât le-a izbucnit sângele afară. Eu n-am miros să-i simt negrul hematiilor, dar simt durerea unui negru stors de viață de un alb. Nu știu, și nici nu-mi pasă de Barack l-a sunat pe Donald, dar în Donald nu văd, ACUM mai ales, decât expresia când ne spunea că a ucis un fiu de cățea. Aceasta este expresia polițaiului care gâtuia o viață neagră sub rânjetu-i alb. În fond mor atâția oameni, dar acest mod în care timpul ne scaldă retina cu sânge negru pare că ne împinge în staul. Că ce de nu un staul sunt vremile ce le trăim. M-a lovit o piatră în cap, am murit de covid, iar ai mei primesc o sumă de bani să accepte verdictul. Crimă! Banii aceia au sângele pe ei cum noi acum suntem mânjiți de ploaia timpului cu sânge negru. Și ce senini ochii genunchiului morții!
Spaima este un ceva firesc, dar acești oameni ne fac pe noi să nu mai acceptăm dreptul de a ne cere dreptul. Habar nu am dacă Donald este marcat de faptul că acest omor de un sadism luciferic îl va marca în istorie, Nici nu-mi pasă de el e marcat, dar istoria va păstra o cruce neagră pentru America. Valeriu a văzut sufletul a iertare, eu nu! Aici nu ne jucăm de-a DUMNEZEU, a fost un omor odios și tot oprobiul OPINIEI PUBLICE ar trebui îndreptat Acolo, înspre America, Acolo s-a întâmplat răsturnând toate filozofiile lor mincinoase cu stat democratic și de drept. Dar ia stai… la noi când un om n-a vrut el să se lase scanat polițiștii l-au atacat cam în același mod. Toată Opinia Publică a sărit pe om. Imaginea americanului alb cu rânjetul peste genunchiul care sugruma un om ar trebui să atârne pe cer lângă curcubeul adus de Bill să prostească o populație adunată ca la circ, de Emil: A venit ursul, vom avea pâine! Când nu mai am suflu, totdeauna am în mine imaginea morții, atât de complicat e să te lupți ca respirul să te întoarcă. Eu știu cum a murit GEORGE FLOYD! Teamă-mi e ca mâine să nu-mi fie teamă. Ilumină-mă Lumină, întru Lumină!
Dar hai să tăiem în carne vie. Vi-l aduceți careva aminte pe Nanafag, ce rânjet avea când anunța că taie salariile? Ce satisfacție pe țară! Aici sunt banii dumneavoastră. Acum o femeie a murit când polițaiul a pus-o să semneze verbalul despre amenda cu 20 de milioane. Eu n-am văzut niciodată atâția bani maică! Nici nu avea în destin să vadă vreodată, s-a dus cu visul acesta… Timpul plouă cu sânge. Bate un vânt asurzitor peste un soare cătrănit în frig. Natură suntem toți, și mai buni și mai răi și așa cum suntem noi… iar ca lumea suntem! Ceasul bate mai cu rușine parcă, așteaptă și el ca lumea să ceară socoteală. Vrem un model! Dar modelul nu va veni, circumstanța este că omul e la ei și gloatele lor sunt la rând să ne arate că nu le place că s-a dat foc la Notre-Dame. Privesc dincolo de prezent și simt că este de necitit, doar că popoarele au totuși rolul lor. Eram convins că niciodată nu va mai fi o revoluție. Nu mai sunt! Înțeleg altfel ce este să pierzi Punctul 8. Înțeleg altfel de ce au căsăpit GOLANIADA. Poate că trogloditul-cumsecade care ne-a furat Revoluția va fi mișcat de un gând propriu și să iasă la același televizor și să spună că ne cere iertare. Parcă văd cum toată lumea va sări să-l iertăm că așa e creștinește. Eu n-am să-l iert niciodată! Mă doare genunchiul în gât!
Lasă un răspuns