Da, un moment de libertate! A plouat. Un fapt firesc, dar atât de așteptat, mai ales după groaza de a fi citit din presa liberă că în Cehia se anunță cea mai mare secetă din ultimii 500 de ani! Toți așteptăm ca starea, stările să se întoarcă, alba neagra, orice, să se întoarcă, să simțim că mersul este mers, iar acei care ne pun baricadele clipei în răspântii să ia aminte că: doleanțele noastre sunt lumești. Nu noi cerem 5G! Nu noi cerem o lege a obligativității vaccinării. Nu noi impunem militarizările care strică fastul sărbătorii din Duminica Domnului. Nu noi am lăsat garda jos când ne-ați închis bisericile. Noi am continuat ruga, iar Dumnezeu știe asta. Poate că-n înzidirile bisericilor sunt atâtea dureri că nu le pasă de opreliștile voastre. Poate ne veți ucide unul câte unul, dar nu uitați că fiecare avem o viață doar, și cu ea ne prezentăm la Judecata Domnului.
Nu ne despuiați de noi! Domnul ne știe! Moartea nu este o chestiune de cruzime, și ea este doar una, metehnele i le-am pus noi, fără să o cunoaștem, fără taifas, fără să ne târguim. Vine, am lăsat tăcerile să ne vorbească urma… Da, o poți învinge, dar și când vine în poțiuni zilnice tot o moarte este. Unii mor de zeci de ori, alți se nasc morți de-a dreptul. Unii cer ca prostul să nu aibă drept la viață. Totul este o scrisoare cu Dumnezeu pe care fiecare și-o scrie. Unii în numele mai multora, alții în numele tuturor.
Ce căutată moartea de-a lungul timpurilor și câtă măreție rugul în numele libertății. Libertatea, o stare pentru care atâtea s-au petrecut fără nicio justificare și culmea este că tăcerea nu și-a căpătat mausoleu. Scrieți băieți… Dar scrisul nu este o chirurgie, el metastaziază când de atâta libertate ia câmpii. Scrisul s-a-ndevenit o armă pe care nu ai mai putut-o opri, iar în numele scrisului marginile au dispărut total și faptele s-au alambicat, dăunând grav sănătății sociale. Libertatea a impus nevoia de luptă, iar lupta a determinat moarte… Este o statistică a celor morți la datorie! Deci cuvântul a cerut soldați, iar soldații sunt, ori nu, învingători. Așa au apărut și martirii, moartea în numele cauzei. Cauza, ca principiu, dezvoltă nevoia de efect, ori, efectele sunt analizate, și doar la autopsie totul iese la iveală.
„Qui prodest?”… Mie, ție, lui, ei… Viața este un proces continuu al învățării, tradiția nu înseamnă pas înapoi, dimpotrivă, impune cu fermitate altoiul, adăugirile trebuie să respecte asta, răul nu trebuie să se impună în dauna binelui, cu care venim din urma timpului, cu cerința de a ne pregăti să respingem ce ne îmbolnăvește vremea pe care trebuie să o trăim. O societate strâmbă se clădește în trecut dacă nu-i înveți tot parcursul, iar ștafeta nu trebuie predată în orice condiții, pentru că, nu-i așa, Moldova, spune Voievodul, nu este a voastră…!
Libertate înseamnă să ții seama de legile firii, dar să nu uiți niciodată legile naturii, care vin de la Dumnezeu și tot ce vine de la Dumnezeu nu este o glumă. Frica de Dumnezeu nu vine cu, sau din sabie, este un fapt de conștiință, pe care Dumnezeu doar omului i-a lăsat-o, prin dat. Unde mai multă libertate decât în Iubirea de Dumnezeu? Scoateți tancurile și treceți cu șenilele peste viețile noastre, nu veți câștiga nimic, nici măcar ura, pentru că-n Lecția lui Iisus, „Tată, iartă-i că nu știu ce fac!”, sunt încorporate toate filozofiile omenești care doar în această cheie se desfac: Iisus Christos! Dixi.
Lasă un răspuns