Am citit mai deunăzi un amplu text cuprinzând previziunile și pronosticurile sumbre ale lui Jacques Attali privind viitorul omenirii (…), atrăgând acum atenția asupra unui singur și scurt fragment, care, după părerea mea, descalifică întregul text și pe autorul însuși! Citez așadar din textul intitulat „Planul evreilor de subjugare a planetei expus de ei înșiși”. Astfel: Attali crede că multe conflicte vor fi sălbatice. „Genocidurile vor fi comise in acele timpuri cu arme grosolane. Cel puţin trei masacre de acest gen – împotriva armenilor, evreilor şi tutsilor [un grup etnic din Africa Centrala care traieste azi in Rwanda, Burundi si nord-estul Republicii Democratice Congo -fostul Zair-, care practica crestinismul combinat cu credintele traditionale] – au fost comise în secolul XX. Iar cei care nu cred ar trebui doar să-si aminteasca că in 1938 nimeni nu se gândea că Shoah-ul [Holocaustul] ar fi posibil.”
O spun direct: pentru mine nu merită prea multă atenție un autor care invocă vestitul holocaust anti-evreiesc ca pe un dat istoric incontestabil! Există autori extrem de importanți, de serioși, care neagă producerea unui genocid anti-semit în timpul dictaturii naziste. Acestor autori nu li s-a dat nici până azi un răspuns pe măsura contestației depuse! Susținătorii holocaustului nu au dreptul moral să mai vorbească de un genocid până când nu răspund obiecțiilor ridicate de cei care contestă holocaustul. În fruntea lor, a contestatarilor, se află cei trei lideri ai Occidentului, Churchill, Eisenhower și de Gaulle, care au publicat memorii însumând mii de pagini, despre ce s-a întâmplat în lume în timpul războiului anti-nazist. Și în mii de pagini nu există nici cea mai neînsemnată consemnare a genocidului prin care au trecut evreii, a camerelor de gazare etc., etc. Șase milioane de victime și nimeni nu pomenește un rând măcar despre cea mai mare hecatombă din istoria omenirii?! Absența acestei consemnări din partea celor trei autori, atât de implicați în evenimentele care alcătuiesc istoria celui de al Doilea Război Mondial, de-credibilizează orice poveste despre holocaustul anti-evreiesc, cu cele 6 milioane de victime ale sale! Cum să le mai iei în serios?!
Attali amintește de trei genociduri petrecute în secolul trecut: al armenilor, al evreilor și al populației tutsi din Africa Centrală. Despre genocidul armenilor se cunosc mai toate detaliile: în sine a fost o confruntare inegală între turci și armeni, dar confruntare, cu victime de ambele părți ale „frontului”! A existat o rezistență a armenilor, așa cum era și normal să existe o reacție de apărare, de legitimă apărare. E motivul pentru care turcii resping acuzația de genocid! Bănuiesc că și în tragedia petrecută în Africa Centrală lucrurile s-au petrecut la fel: va fi existat o reacție în legitimă apărare a nefericitei populații tutsi. Numai cu privire la genocidul anti-evreiesc consemnăm un fapt extraordinar și de neînțeles: nu se cunoaște nici un act de rezistență al evreilor față de regimul nazist de exterminare! Nu se cunoaște nici un gest de reacție în legitimă apărare al evreilor duși la gazare ca oile la abator, fără să protesteze, fără să comită niciun gest de nesupunere! O asemenea situație nu poate avea decât o singură explicație: n-a existat niciun genocid! Evreii din lagărele germane nu au fost supuși unui regim de exterminare, nu aveau la ce să reacționeze „în legitimă apărare”! Această convingere mi-a fost întărită de o discuție cu un evreu foarte serios din Israel, pot spune prieten, domnul Puiu N., care la un moment dat mi-a vorbit cam așa: Domnule profesor, dacă în cercetările dumneavoastră prin arhive dați peste vreun document care să ateste reacția de opoziție, de revoltă a evreilor din lagărele germane la regimul de exterminare, vă rog să mi-l semnalați! Un asemenea document ne va aduce o răsplată substanțială din partea Yad Vashem! În momentul de față avem o problemă cu tinerii din Israel care le cer socoteală bunicilor: dar voi nu ați reacționat nicicum la ce se întâmpla în lagărele germane de exterminare?! Nu v-ați revoltat?! Cum ați acceptat gazarea fără să schițați nici un gest de apărare, de opoziție?!… Așadar, nu a existat niciun act de opoziție la genocidul celor șase milioane de evrei! Au fost uciși pe bandă rulantă și niciun evreu nu a protestat, nu a schițat cel mai mic gest instinctiv de opoziție! Șase milioane de victime și nicio contestație!… Teribili au fost acei evrei! Popor unic, fără îndoială! Gest unic, domnilor, în istoria planetei!
Paradox(al)ul Elie Wiesel – Istoria holocaustului cuprinde și acest episod: la Auschwitz, cu câteva zile mai înainte ca Armata Roșie să ajungă pe acel aliniament, administrația nazistă a ținut o discuție cu plenul lagărului, explicându-le societarilor care era situația: lagărul trebuia părăsit de oficialii germani. Deținuții evrei erau liberi să aleagă: rămân în lagăr până la venirea rușilor sau se deplasează în interiorul Germaniei, la Dachau, împreună cu gardienii de la Auschwitz. S-au găsit unii evrei – nu se știe câți, care au ales să evite eliberarea pe mâna sovieticilor. Au preferat să rămână în grija naziștilor, a criminalilor naziști, am completa noi, însoțindu-i în Germania, în lagărul de exterminare de la Dachau. Printre ei și Elie Wiesel, cel care după holocaust a făcut o frumoasă carieră internațională, inclusiv un premiu Nobel, relatând, ca martor, crimele monstruoase săvârșite de gardienii naziști în lagărele de exterminare…
Nota bene: la plecare, nemții le-au asigurat deținuților hrana pentru următoarele zile. Ajunși la fața locului, soldații sovietici au dat iama în proviziile rămase de la inamic! Au urmat zile de foamete pentru deținuți, până la intervenția salvatoare a Crucii Roșii Internaționale…
Lasă un răspuns