Relațiile ruso-chineze sunt mai bune decât oricând în cei 70 de ani care au trecut la proclamarea RP Chineze și stabilirea legăturilor diplomatice între Moscova și Beijing. Contactele politico-diplomatice la vârf sunt tot mai frecvente. Președintele Xi Jinping și-a amintit la recenta vizită în Rusia că a făcut cel puțin opt călătorii oficiale la Moscova, iar din 2013, când s-a declanșat criza ucraineană cu implicațiile ei, iar China a lansat proiectul Noilor Drumuri ale Mătăsii, președinții Vladimir Putin și Xi Jinping s-au întâlnit de aproape 30 de ori. Cele două mari puteri ale întinderilor eurasiatice au devenit parteneri strategici apropiați. Președintele Rusiei a apreciat „nivelul fără precedent” al relațiilor bilaterale iar liderul chinez l-a numit pe omologul lui de la Kremlin “cel mai bun prieten” al său.
La începutul acestei veri, cei doi șefi de stat se întâlnesc de patru ori într-un răstimp de o lună: la Moscova pentru bilaterale și la Sankt Petersburg pentru un Forum economic internațional, la summitul Organizației pentru Cooperare de la Shanghai de la Biskek și la reuniunea BRICS prilejuită de summitul G-20 de la Osaka.
Parteneriatul strategic ruso-chinez prevede, între altele, proiecte comune de mare anvergură în infrastructură, energie și înalte tehnologii. Schimburile comerciale între cele două țări au crescut cu 25 la sută în 2018, ajungând la 108 miliarde dolari. De ambele părți s-a exprimat ideea fuzionării proiectelor O Centură, Un Drum și cele ale Uniunii Economice Eurasiatice. În sfârșit, scrie într-un comentariu publicația „Asia Times”, “pe plan geopolitic, Rusia și China sunt total sincronizate. Pe Siria și necesitatea împiedicării jihadistilor „rebeli moderați” de a migra în provincia chineză Xinjiang, Asia Centrală și Caucaz. Pe necesitatea menținerii acordului nuclear iranian. Pe necesitatea rezolvării enigmei Peninsulei Coreene. Pe necesitatea sprijinirii Venezuelei, prin cooperare militară și ajutor umanitar”.
Analistul Dmitri Trenin de la Centrul Carnegie din Moscova afirmă, într-o manieră cam sofisticată, că „Rusia și China nu vor fi niciodată una împotriva alteia, dar nu vor fi în mod obligatoriu una cu alta”. Mai clar, agenția France Presse aprecia că „apropierea dintre Moscova și Beijing este consolidată și de măsurile adoptate de SUA față de cele două țări, sub forma sancțiunilor sau a războiului comercial”.
Este coșmarul deja clasic asupra căruia avertizează de zeci și zeci de ani geopoliticienii americani încă de la Mackinder până la Zbigniew Brzezinski și după el: eventualitatea apariției unei mari puteri concurente pentru America în Eurasia. Or, Parteneriatul strategic ruso-chinez are tot mai multe din atributele unui pol de putere care capătă tot mai multă consistenta. O tendința pe care o pune în evidență în aceste zile chiar relansarea de către președintele Trump a străvechilor relații speciale americano-britanice, lăsate multă vreme pe lumini de poziție. Lumea se bipolarizeaza din nou, remarcă resemnat un analist vest-european, exprimându-și într-un fel frustrarea că Europa Unită nu-și găsește de atâta vreme poziția pe care ar merita-o și rolul activ pe care l-ar putea îndeplini în această lume aflată în căutarea febrilă a unor noi formule de stabilitate planetară.
Lasă un răspuns