Naționalismul revoluționar moldovean

La 6 august 2018 se vor împlini 170 de ani de la lansarea programului naționaliștilor revoluționari moldoveni „Dorințele partidei naționale din Moldova”. În grupul naționaliștilor revoluționari erau  A.I. Cuza, V. Alecsandri, V. Canta, M. Kogălniceanu, Al. Russo. De tot – cca 50 de tineri moldoveni.

Naționalismul veritabil înseamnă nu numai întregirea teritorului Neamului și păstrarea valorilor trecutului, ci, mai ales, formularea și soluționarea problemelor social-economice din prezent, spre beneficiul majorității populației. Pentru ridicarea întregii națiuni, în planul bunăstării materiale, culturale și spirituale. Adică, naționalismul adevărat include obligatoriu măsuri de tip revoluționar.

În epoca Revoluției burghezo-democratice de la 1848 a moldovalahilor, Programul revendicărilor revoluționare redactat de marele M. Kogălniceanu (Dorințele partidei naționale în Moldova), expus în 36 de puncte, includea: unirea Moldovei (apusene) cu Muntenia, egalitate politică și civilă, împroprietărirea țăranilor, instrucțiune gratuită, detestatarea protectoratului țarist și a Regulamentului Organic, desființarea rangurilor și privilegiilor, secularizarea averilor mănăstirilor închinate călugărilor din Grecia, eliberarea robilor țigani.  Revendicările de ordin social-politic și de eliberare națională confereau Dorințelor caracter revoluționar. Naționalismul acelor activiști moldoveni era, deci, veritabil.

Cu litere chirilice, pe steagul revoluționarilor moldoveni era scris: „Dreptate Frăție”. Principii noi, de bază pentru noua societate. Aveau moldovenii în vedere că acestea trebuie să fie și principiile de conviețuire într-un stat comun al românilor munteni cu românii moldoveni? Însă, la 2018, Moldova apusenă încă mai este cea ma săracă zonă a României. Ocolită de multe proiecte modernizatoare de la București…

După 170 de ani, să aruncăm o privire asupra naționalismului moldovean din stânga Prutului și să-l comparăm cu cel de la 1848. Dezastru conceptual.

Naționalismul moldovean, ca fenomen, a pierdut principalul – caracterul revoluționar de cândva. Subsemnatul, o voce singulară, – spre ex., în articolele „Chestiunea revoluției social-democratice române” și „Împlinirea istorică a naționalismului românesc” – argumentez necesitatea completării naționalismului românesc cu caracterul revoluționar – care l-ar  face eficient și atractiv pentru masele truditoare.

Naționalismul moldovean de azi din Moldova de Est nu include dorințe de ordin social-politic și de propășire economică. În absența revendicărilor social-politice și economice, naționaliștii de aici se numesc pur și simplu „unioniști”. Ei vor: 1. unirea cu România,  2.băgarea în UE și NATO, deoarece „lumina și banii de la Bruxelles vine”  – ne vor întreține „filantropii” apuseni… A doua revendicare este principala, la o parte din „unioniști”. Băgarea sub Apus, trecând prin Unirea cu România… Un segment vizibil din oratorii „unioniști„  sunt în conexiune cu structuri și finanțe apusene . Intențiile fruntașilor „unioniști cu UE și cu NATO” resping multă lume din Moldova de Est de la dorita Unire cu România. Fiindcă se văd în România consecințele nefaste ale băgării în UE: obligativitatea transformării pământului în marfă pentru străini (40 la sută din terenurile arabile ale României deja aparțin străinilor!) și obligativitatea primirii zecilor de mii și sutelor de mii de migranți sudici  – vedem ce fac aceștea în țările UE!. Deocamdată, Bruxelles-ul nu presează prea tare România să primească migranți. Posibil, așteaptă ca mai întâi Moldova de Est să se unească cu România…

Dorința „unioniștilor” de a băga Moldova de Est în UE și NATO respinge de la activitățile de Unire acel segment al populației moldovene, care ar accepta unirea cu România, dacă nu ar exista pericolele UE și NATO.

Luând ca model abordarea naționalistă-revoluționară a problemelor social-economice de către marele Kogălniceanu,consider că în prezent naționalismul revoluționar moldovean revigorat trebuie să includă următoarele dorințe:

1. Reunirea cu România a doua zi după ce România, urmând exemplul Marii Britanii, va ieși din UE.
2. Închiderea bazelor militare străine din România, după ce Rusia va evacua din Transnistria contingentul său militar și depozitul de armament și muniții de la Covbasna.
3. Naționalizarea tuturor resurselor naturale ale României. Sub controlul diriguitor al statului vor fi ramurile de bază ale economiei, extragerea gazelor naturale și a petrolului, sistemul energetic, întreprinderile industriei de apărare și celelalte ramuri ale industriei, transportul feroviar, instituțile de învățământ și ale ocrotirii sănătății, subsolul, pădurile, apele, gospodăria comunală.
4. Naționalizarea terenurilor agricole vândute străinilor.
5. Naționalizarea a 80 la sută din băncile din România.
6. Naționalizarea tuturor marilor întreprinderi.
7. Modificarea Legii electorale: judecătorii municipali/raionali să fie aleși de electorat. Reintroducerea Curții de jurați.
8. Dezlegarea țării de capitalul internațional și redobândirea suveranității.
9. Dezvoltatea planică, păstrându-se echilibrul între individual și obștesc.
10. Economia: polimorfismul modurilor de producere (privat, colectiv, de stat, сomunitar). Rolul de regulator al activității economice și al interacțiunilor aparține statului.
11. Înlăturarea de la putere a capitalului oligarhic și a funcționărimii concrescute cu el.
12. Eliberarea țării de puterea capitalului transnațional și a burgheziei compradore în slujnicie, eliminarea periodică a funcționarilor corupți.
13. Confiscarea averilor obținute prin metode necinstite, penale.
14. Interzicerea ocupării funcțiilor publice de către persoanele cu antecedente penale.
15. Pedepsirea cu detenția pe viață a trădătorilor intereselor țării, semnatarilor deciziilor cu consecințe dezastruoase, a responsabililor de falimentarea întreprinderilor rentabile, a persoanelor vinovate de delapidări în proprții Confiscarea averilor acestora.
16. Interzicerea prin lege a vânzării pământului către străini.
17. Măsuri speciale în vederea păstrării independenței judecătorilor și procurorilor.
18. Introducerea controlului popular în ocrotirea avuției poporului/de stat.
19. Stimularea și susținerea la sate a cooperativelor, a holdingurilor.
20. Desființarea practicii speculanților- intermediari între producător și consumator.
21. Măsuri speciale de protecție a producătorilor autohtoni.
22. Reintrodicerea în Constituție a Articolului 3 din Constituția României din anul 1866: ”Teritoriul României nu se poate coloniza cu populații de gintă străină”. Interzicerea ong-lor sorosiste.
23. Modificarea legii despre impozitul pe venit. De la o anumtă sumă ( salariul mediu pe țară înmulțit la zece = suma de la care să pornească impozitarea progresivă a businessmanilor); impozitul progresiv, conform unei scale,- până la 70 din profit%.
24. Legea despre remunerare: diferența între marimea veniturilor muncitorilor calificați și a directorului întreprinderii, între remunerarea angajaților și a directorului instituției va fi stabilită nu mai mare de cinci ori, iar între salariul minim și salariul maximal va fi nu mai mare de zece ori.
25. Interzicerea scoaterii banilor în bănci off-shor.
26. Introducerea controlului permanent de către stat asupra justificării trecerii peste hotare a banilor, transferul valutei admis numai pentru consum personal, procurarea unor tehnologii și tehnici noi, procurarea unor materii prime și mărfuri care nu se produc la noi, ajutor umanitar.
27. Reforma școlară, revizuirea conținutului și orientării programelor școlare. Înlăturarea balastului informațional – nu mai puțin de 30 la sută. Introducerea cursului „Bazele culturii populare și ale românismului modern”.
28. Finanțarea învățământului cu nu mai puțin de nouă la sută din buget, precum în Cuba.
29. Serviciul militar în termen, obligatoriu pentru toate persoanele apte.
30. Tinerii specialiști doritori să emigreze definitiv din țară vor putea emigra după cinci ani de lucru în țară.
31. Construirea de către stat a spațiilor locative de serviciu gratuite pentru tinerii specialiști.
32. Modificarea legii electorale, în vederea realizării celui mai imoprtant drept al alegătorilor – controlul activității deputaților și posibilitatatea revocării acestora de către alegători.
33. Modificarea legii electorale: la alegeri, să fe încheiat contractul oficial ”Porunca alegătorilor”, în care vor fi enumerate cerințele față de activitatea deputatului, cu obligațiuni concrete, cu anumite interdicții. Anual, deputatul se va întâlni cu alegătorii săi pentru a raporta despre realizarea angajamentelor concrete.
34. Modificarea legii despre alegeri: trecerea la sistemul electoral mixt: 51% deputați aleși pe circumscripții uninominale, 49 la sută – pe listele de partid. Deputații de pe listele de partid, care s-au arătat necorespunzători, trebuie să fie revocați de electorat (de elaborat modalitatea), în caz dacă conducerea partinică nu-i revocă.
35. Dreptul statului de a ignora impunerea din afară a unor legi care știrbesc interesele poporului și ale țări.
36. Familie înseamnă bărbat+ femeie. Cu cel puțin doi copii. Educați în spiritul românismului modern, construirii viitorulului cult, îndestulat, pentru sine, familie și Țară.