Urmăresc de multă vreme editorialele doamnei Rodica Culcer din Formula AS. Multe dintre ele aduc în faţa cititorilor chestiuni de politică actuală, interesante şi corect prezentate. Sunt cele în care autoarea este ,,la ea acasă”, cum se spune. Din păcate, prea se pricepe la toate, prea vrea să le ştie pe toate, inclusiv şi chestiunile legate de Ardeal şi de politica promovată de UDMR. Acestea, din câte se pare, îi cam sunt străine.
În editorialul întitulat ,,Aroganţa UDMR şi duelurile d-lui Preşedinte”, doamna Rodica Culcer afirmă că ,,UDMR era o promotoare a valorilor europene”. Asta se întâmpla, desigur, pe vremea în care ,,regimul Iliescu alimenta conflictele interetnice şi xenofobia”.
Nu cumva să-şi închipuie cineva că vreau să iau apărarea ,,regimului Iliescu”, ci vreau să afirm, cu toată răspunderea, că doamna Clucer habar nu are despre ceea ce se petrecea în acea vreme – mă refer la anii ’90 – în Transilvania. Nu ştie cum şi în ce împrejurări a luat fiinţă această organizaţie cu adevărat xenofobă, extremistă şi revizionistă, care este UDMR. Ea a fost constituită, în mod sigur, încă înainte de 1989, altfel nu ar fi avut cum să se manifeste atât de organizat şi de eficient chiar din primele zile ale evenimentelor din decembrie 1989.
Am fost singurul ziarist român care în ziua de 22 decembrie 1989 m-am aflat printre ,,revoluţionarii” aflaţi în piaţa centrală din Miercurea Ciuc. Mizam pe faptul că, nelocuind acolo ci în Topliţa, nu mă va cunoaşte nimeni. Am a avut noroc totuşi. Rescriu rândurile din cartea mea ,,Sub cumpăna veacului” (1995), ce se referă la evenimentele de atunci: ,,Pătrund printre grupurile numeroase de oameni, majoritatea tineri, care cred că se află sub influenţa alcoolului. Cântă, adică strigă mai mult, cântece revizioniste, iredentiste şi revanşarde maghiare, în timp ce sfârtecă cu ură trapelele tricolore româneşti, iar apoi le calcă în picioare (…) Închid ochii, cel puţin să nu mai văd. Dar simt că se învârteşete pământul cu mine când aud cântându-se ,,Talpra magyar” (Înainte, maghiarule!), pe care-l ştiam din copilărie, din timpul în care Ardealul de nord se afla sub ocupaţie horthystă. În altă parte se strigă din adâncul rărunchilor, tot în limba laghiară, ,,1918 – 1989, atât a fost, destul a fost”.
Am aflat mai târziu că toate aceste grupuri de ,,revoluţionari” erau conduse de structurile locale ale UDMR, care, chiar în acea zi de 22 decembrie s-au constituit ca organ local al puterii de stat!!!
Doamna Culcer vorbeşte despre conflicte interetnice şi xenofobe. Cine le-o fi declanşat oare? Cine avea interes să le declaşeze? Noi, românii? De ce şi pentru ce? O fi apărut oare ,,Vatra Românească” aşa, din senin, numai ca să fie? Nu, domnă Culcer, a apărut din nevoia de a ne apăra de furia dezlănţuită a ungurilor, deveniţi barbari, aşa cum au fost! ,,Vatra Românească” a fost singura forţă care a pus atunci pumnul în faţa furtunii. Fiindcă statul român nu era în stare să o facă. Nu întâmplător numele câtorva dintre cei ce făceam parte din Vatra Românească au fost citite în piaţa centrală din Miercurea Ciuc, huiduiţi şi declaraţi duşmanii de moarte ai maghiarilor. Toate crimele şi fărădelegile săvârşite atunci au fost gestionate de această organizaţie criminaLă, UDMR, ajunsă apoi să guverneze România!
Cum puteţi afirma că UDMR a fost o ,,promotoare a valorilor europene”?!
Pe ce vă bazaţi când faceţi astfel de afirmaţii? Dumneavoastră creţi că ţara se termină la periferiile Bucureştiului, iar dincolo de acestea nu se mai întâmplă nimic.
Noi, stimată Doamnă, românii ardeleni, mai ales cei ce avem neşansa de a trăi în două judeţe ale ţării, Covasna şi Harghita, ca şi în Mureş, am trăit din plin tragediile din acele timpuri. Le trăim şi acum, fiindcă cunoaştem de multă vreme un adevăr pe care, în sfârşit, l-aţi aflat şi dumneavostră. Adică v-aţi dumirit cât de cât ce a fost şi ce este UDMR: o organizaţie ,,care promovează cauze contrare intereselor ţării”! Şi, cu toate acestea, respectiva organizaţie antiromânească, se află de 20 de ani la guvernarea României! În toată această vreme nu a făcut altceva decât să-şi urmărească, pas cu pas, interesele şi să le realizeze. Cum? Promovând, cu o perfidă viclenie, politica şantajului politic.
Afirmaţia dumneavoastră: ,,Slabi, lipsiţi de valori şi obsedaţi de interese meschine, politicienii PDL nu le fac faţă…”, este valabilă pentru toţi politicenii români care s-au perindat, în ultimii 20 de ani, la putere. Aş spune că întreaga clasă politică românească este vinovată! Asta dacă acceptăm că avem o clasă politică, sau doar nişte politicieni avizi de putere şi de avere. Care, din cauza miopiei, prostiei şi intoleranţei care au condus la ,,dezbinarea tipic românească”, a deschis larg calea spre putere a UDMR, făcând-o aliată la guvernarea României, în pofida numeroaselor dovezi clare asupra comportării ei imorale şi antiromâneşti. Este normal ca, revizionismul şi iredentismul maghiar din România, reprezentat, în cel mai înalt grad, de către udemerişi, văzând prostia şi neghiobia din jur, să aibă o comportare arogantă, să promoveze o politică contrară intereselor ţării, să facă totul pentru ca structurile puterii de stat să fie tot mai şubrede, astfel încât să-şi poată duce la bun sfârşit planurile de deztabilizare a organimelor centrale şi locale ale statului român.
Nu cumva să credeţi că toate acestea se întâmplă doar de acum, adică de când UDMR s-a văzut, cum se spune, cu sacii în căruţă. Nu, Doamnă, chestiunile sunt cu mult mai vechi. Mai precis, au început imediat după 1918. Fostul primar al Târgu-Mureşului, Emil Aurel Dandea, ajuns deputat în Parlamentul României interbelice, în discursul rostit la Mesajul Tronului, în şedinţele Camerei Deputaţilor din 31 octombrie – 1 noiembrie 1928, a spus: ,,Aş ruga pe conducătorii ţării noastre de astăzi, ca şi de mâine, să se gândească că orice încercare de a-i câştiga sufleteşte pe unguri, pe secui, pe politicenii ce s-au urcat azi în spetele lor, este condamnată dinainte la cel mai catastrofal eşec. Orice încercare de acest fel este ca şi când ai încerca să stingi focul, turând peste el ulei sau benzină (…) Ei au văzut însă că în statul român se pot multe şi au ajuns la convingerea că este un sat fără câini, atunci şi-au zis: să-i dăm drumul că putem trece şi la obrăznicia aceasta”!
Ce spuneţi, Doamnă Culcer, nu vi se pare că întocmai aşa procedează şi contemporanii noştri, politicenii unguri, precum întocmai ca şi înaintaşii lor? Am scris de mult – şi eu, dar şi alţii – despre toate acestea. Le-a văzut cineva? A ţinut cineva seama de ele? Mă refer la poticenii români, cei care se bat în piept că se luptă pentru interesul naţional al românilor.
Cu câteva decenii în urmă, pe când eram ,,fraţi”, făcând parte din sistemul mondial al socialismului ,,victorios”, la Budapesta se ,,ţeseau” planuri secrete de slăbire şi de destabilizare a puterii de stat române. Dezvăluirile pe care istoricul american Larry L.Watts le face în cartea sa ,,Fereşte-mă, Doamne, de prieteni…” sunt cât se poate de edificatoare: ,,Elementele noastre de încredere să se înfiltreze în PCR pe orice cale posibilă, unde să acţioneze apoi intens şi într-o manieră disciplinată pentru a câştiga încrederea şi a obţine funcţii importante mai ales în administraţia de stat”.
Nu credeţi, Doamnă Culcer, că și cei de azi au procedat şi procedează cam la fel ca foştii activişti de partid şi de stat? Doar cred că ştiţi că cei dintâi şi cei mai devotaţi membri ai fostului partid comunist au fost ungurii şi evreii. Nu întâmplător…
Lasă un răspuns