Scriam, nu demult, despre ,,inventivitatea” iredentismului maghiar din România, care are o vocaţie extraordinară în a inventa mereu alte şi alte ,,formaţiuni statale” pe teritoriul României. Despre ,,ţara secuilor” a auzit toată lumea, în care se va naşte viitorul ,,ţinut secuiesc autonom”, ce, musai, trebuie să se înfăptuiască. Va fi ca un fel de insulă a şerpilor în mijlocul României!
Mai nou, a apărut încă o „ţară”, care, chiar dacă deocamdată, nu-şi revendică autonomia tot pe criterii etnice, aceasta nu va întâzâia prea mult, dat fiindcă iredentismul maghiar n-are odihnă când e vorba de astfelde revendicări. Este vorba de ,,ţara ceangăilor”. ,,Naşul” acesteia este Antal Arpad, primarul municipiului Sfântu Gheorghe, care, în urma recentului recensământ, a făcut o descoperire extraordinară, anume că în oraşul ce-l păstoreşte trăiesc peste 100 de cengăi.
Făcând dumnealui această grozavă descoperire, i-a venit şi o idee nemaipomenită, anume că ar fi cât se poate de binevenit un parteneriat între ,,ţinutul secuiesc” şi ,,ţara ceangăilor”, vecină. Unele ziare au reacţionat imediat, descoprind în acest parteneriat trans-carpatin o dorinţă ascunsă pentru a se crea un aşa-zis ,,coridor către Moscova”.
Dacă ţinem seama de tradiţionalele legături de prietenie dintre Budapesta şi Moscova, în cadrul cărora s-a realizat, de-a lungul vremii o adevărată ,,coaliţie alb-roşie” împotriva României, atunci nu trebuie să socotim aceastA ca fiind o simplă invenţie gazetărească. Coaliţia de care vorbeam s-a născut încă de pe vremea regimului comunist al lui Bela Kun, din 1918, când cele două armate ,,revoluţionare”, cea rusă şi cea maghiară, trebuiau să facă joncuţiunea spre a ataca armata română şi astfel ,,să se realizeze o cale de contact între Ungaria sovietică şi Rusia sovietică”.
Cu ocazia crizei cehoslovace din 1938, Moscova şi-a declarat făţiş ,,sprijinul pentru iredentismul teritorial al guvernului lui Horthy”, ,,uitând” că acesta era dictatorul care a pus temelia solidă a fascismului european. De fapt, tot o formă a acestuia era şi dictatura roşie, comunistă, instaurată în Rusia, după 1918.
Mai apropiate de vremurile noastre au fost acţiunile iredentiste ale Ungariei din vremea când eram ,,tovarăşi”, uniţi în cadrul Tratatului de la Varşovia. Acest lucru nu i-a împiedecat pe ,,tovarăşii” de la Budapesta să desfăşoare acţiuni iredentiste împotriva statului român. Aşa, de exemplu, în 1946, conducerea superioară de partid şi de stat a Ungariei dădea instrucţiuni ,,elementelor noastre de încredere” din România, ,,care trebuie să se infiltreze în PCR pe orice cale posibilă, unde să activeze apoi intens, într-o manieră disciplinată, pentru a câştiga încrederea şi a obţine funcţii importante mai ales în administraţia de stat”.
Iată cum se ,,leagă” nişte evenimente care nu au fost întâmplătoare, aşa cum nu sunt nici cele puse la cale de iredentimul maghiar din zilele noastre. Aşa s-a născut şi ,,ţara ceangăilor”şi, odată cu ea şi acel ,,coridor către Moscova”.
Întorcându-ne la realitatea existentă şi lăsând la o parte invenţiile fatomatice ale lui Antal Arpad, se ştie că în Moldova, mai ales în zona Bacăului, sunt câteva localităţi ,,ceangăeşti”, în care funcţionează, în paralel, şcoli cu limba de predare română şi cu limba de predare maghiară. Unele dintre acestea din urmă nu sunt autorizate. Tocmai înspre această stare de lucruri doreşte să se îndrepte şi viitorul ,,parteneriat secuiesc-ceangăiesc”, la care gândeşte Antal Arpad.
,,În bugetul de anul viitor vom aloca o sumă de bani pentru acest proiect, împreună cu cei de la Consiliul Judeţean Covasna. Probabil că vom înfiinţa o asociaţie, prin care va demara programul, şi cu toate risurile pe care le implică, tind să cred că scopul este unul nobil, care merită acest sacrificiu. Vor fi cu siguranţă voci care se vor întreba de ce cheltuim banii pentru acest lucru, dar ne asumăm acest risc”. Aşa a declarat domnul primar de la Sfântu Gheorghe, unul dintre cei mai înverşunaţi lideri ai revizionismului şi iredentismului maghiar din România.
Luând cunoştinţă de declaraţiile lui Antal Arpad, Asociaţia Romano-Catolică din Moldova ,,Dumitru Mărtinaş”, una dintre vocile cele mai autorizate a-şi spune părerea în chetiunile ceangăieşti, se întreabă, pe bună dreptate, cum pot fi gândite şi chiar realizate programe antiromâneşti pe banii contribuabilor români?! Motiv pentru care ,,protestăm şi pe această cale împotriva folosirii la adresa membrilor acestei comunităţi a termenului de ,,ceangău” şi, implicit, a noţiunii de ,,Ţara Ceangăilor”, fără acoperire în plan real, istoric, juridic, administrativ, ori măcar în conştiinţa comunităţii”.(…)
De asemenea, atragem atenţia că prin introducerea orelor de limbă maghiară în şcolile din satele catolice din Moldova s-a procedat în mod ofical la o nouă maghiarizare a copiilor care frecventează aceste ore(…) Se procedează chiar şi la o discriminare care duce în mod inevitabil la inechitate între copiii a căror părinţi optează să-i trimită la orele de limbă maghiară şi majoritatea celorlalţi copii, în condiţiile în care primii dintre aceştia participă la respectivele ore de limbă maghiară în schimbul unor sume de bani(…)
Participând la aceste ore de limbă maghiară, copiii catolici din Moldova trec deja printr-o ,,criză identitară”, în condiţiile în care profesorii maghiari susţin în mod eronat idetnitatea lor maghiară, în total dezacord cu realitatea istorică şi faptică actuală, promovând constant istoria şi cultura naţiunii maghiare în detrimentul celei româneşti(…). Consecinţele pe termen scurt şi lung sunt dintre cele mai grave, iar autorităţile statului român ar trebui să stopeze odată concesiile faţă de susţinătorii intereselor străine(…). Ne întrebăm, în acelaşi timp, dacă românii din judeţul Covasna(a căror procent depăşeşte totuşi 26 la sută!) sunt de acord ca din banii lor să fie finanţate programe antiromâneşti din zone nemaghiare.”
Noi am mai adăuga că şi în cazul de faţă, ca şi în atâtea altele, este vorba despre o disoluţie gravă a autorităţii statului, incapabil să-şi impună puterea, pentru ca ţara aceasta să nu mai fie un fel de sat fără câini, în care vine cine vrea, spune ce vrea, pleacă cum vrea, fiindcă ,,democraţia românească” este într-adevăr una ,,originală”, încât, voba ceea: ca la noi, la nimeni!
Lasă un răspuns