În întunecimea unei peșteri din Cheile Vârghișului se ascundea un secret care schimbă tot ceea ce se știa până acum despre neanderthalienii de pe teritoriul României. Aici cercetătorii au identificat, printre fragmente de os aparent banale, primele dovezi că aceștia foloseau unelte create din os pentru activități precum tăierea, răzuirea, ascuțirea sau despicarea. Descoperirea a fost făcută în situl Abri 122/1200, o peșteră din Cheile Vârghișului ocupată în Paleoliticul Mijlociu, în urmă cu aproximativ 230.000 până la 60.000 de ani, potrivit Phys.org. Deși dovezi privind folosirea uneltelor din os de către neanderthalieni au fost găsite din Munții Altai până pe coasta Atlanticului, regiunea carpatică rămăsese până acum fără astfel de descoperiri certe. Un nou studiu publicat în „Journal of Quaternary Science” vine însă să acopere această lipsă, potrivit observatornews.ro. Una dintre explicații ar putea fi legată chiar de modul în care au fost făcute cercetările arheologice în trecut. „Nu vreau să fiu excesiv de critic față de metodele folosite în trecut de arheologi”, a declarat Ștefan Vasile, lector la Universitatea din București. „Dar, de multe ori, erau recuperate doar oasele mai mari sau mai complete”. Fragmentele mici de os erau adesea trecute cu vederea, deși tocmai acestea sunt cele mai susceptibile să păstreze urme ale folosirii lor ca unelte. Situl Abri 122/1200 fusese cercetat inclusiv în 2014 de Marian Cosac și George Murătoreanu, de la Universitatea Valahia din Târgoviște, însă până acum nu fusese identificată nicio unealtă din os care să poată fi atribuită cu certitudine neanderthalienilor. Unde se află Cheile Vârghișului? Cheile Vârghișului sunt poziționate la limita dintre Covasna și Harghita, motiv pentru care poți ajunge aici, fie venind dinspre satul Merești (Harghita), fie dinspre Vârghiș (Covasna). De ce au ratat arheologii aceste unelte în trecut? Câte fragmente din 10.000 au fost unelte reale? Ce secret incredibil ascundea o peșteră din România? Aceasta i-a făcut pe cercetători să se întrebe de ce neanderthalienii care trăiau acolo, care produceau unelte din piatră și vânau animale de mari dimensiuni, inclusiv rinoceri lânoși și bizoni, nu ar fi folosit și osul. Pentru a găsi răspunsul, cercetătorii au analizat cu atenție fiecare fragment de os, căutând cele mai mici indicii că acesta ar fi fost folosit în urmă cu mii de ani.
Fragmentele au fost examinate la microscop pentru urme fine de zgârieturi, margini rotunjite sau capete lucioase și lustruite, toate acestea putând indica folosirea osului în contact cu alte materiale. Pentru a verifica dacă urmele identificate erau într-adevăr rezultatul utilizării ca unealtă, cercetătorii și-au fabricat propriile instrumente din os și au reprodus, mișcare cu mișcare, activități atribuite neanderthalienilor. Ulterior, au comparat urmele de pe aceste instrumente experimentale cu cele observate pe fragmentele vechi. Din peste 10.000 de fragmente analizate, doar 83 au prezentat semne clare de manipulare umană. Acestea au fost împărțite în mai multe categorii, în funcție de modul în care ar fi fost folosite: pentru ascuțirea uneltelor din piatră, pentru prelucrarea pieilor și a plantelor sau ca pene pentru despicarea unor materiale. Unele dintre fragmente ar fi avut mai multe întrebuințări, spun cercetătorii, în timp ce două dintre ele ar fi fost folosite pur și simplu ca ciocane. Descoperirea sugerează că în România ar putea exista mai multe astfel de unelte neanderthaliene, care până acum nu au fost recunoscute ca atare. „Este posibil ca unele unelte din os ale neanderthalienilor să se afle undeva prin niște sertare (…) și poate chiar în grămezile de sediment excavate de cercetătorii anteriori”, a spus Ştefan Vasile. Potrivit studiului, acestea erau unelte expeditive, adică erau fabricate artizanal și folosite pe moment, pentru o nevoie imediată. Tiparul sugerează că neanderthalienii puneau accent pe rapiditate și utilitate imediată. Foloseau osul pe care îl aveau la îndemână, își făceau treaba cu el și apoi îl abandonau. „Faptul că neanderthalienii foloseau unelte din os, și încă unele mici, pentru a desfășura o gamă mai largă de acțiuni reprezintă o dovadă care susține o ingeniozitate și o inventivitate aparte, o complexitate a procesului de gândire al neanderthalienilor pe care mulți oameni încă o consideră greu de crezut”, a mai precizat Ștefan Vasile.
O adevărată lecție de arheologie pentru public cu titlul „Arheologie sub clar de lună – Omul preistoric din Cheile Vârghișului” a fost susținută de prof. univ. dr. habil. Cosac Marian pe 25 iulie 2026 la Tabăra Arheologică din Cheile Vârghișului, jud. Covasna (tabăra de corturi). Evenimentul a fost organizat cu ocazia împlinirii a 30 de ani de la înființarea Muzeul Naţional al Carpaţilor Răsăriteni (MNCR) din Sfântu Gheorghe, de către instituția de cultură covăsneană în parteneriat cu Departamentul de Geografie, Universitatea Valahia din Târgovişte. De-a lungul timpului, în peșterile din Cheile Vârghișului (peste 130 de grote, adăposturi și alte formațiuni geologice de acest fel) s-au descoperit dovezi ale existenței umane din ultimii 100 de mii de ani, peșterile fiind locuite periodic de omul din Neanderthal, continuând după ultima erupție a vulcanului din vârful Ciomadu când s-a format lacul Sfânta Ana (acum 27 mii de ani), și până în sec. XIII-lea (epoca medievală). Viaţa comunităţilor umane preistorice a fost condiţionată de o serie de factori, dintre care menţionăm: sedentarizarea comunităţilor umane (neolitic), domesticirea animalelor, vânătoarea, practicarea agriculturii, a metalurgiei (cuprului, aurului și bronzului), precum şi confecţionarea uneltelor, obiectelor şi armelor din diferite materii prime. În cursul cercetărilor arheologice din Cheile Vârghișului, în ultimii ani au fost descoperite numeroase unelte din piatră (paleolitic, neolitic și eneolitic), din cupru și bronz (eneolitic și epoca bronzului), fragmente de vase ceramice, dar și resturile faunistice ale animalelor vânate de oamenii preistorici (erbivore și carnivore). Arealul carstic al Cheile Vârghișului prezintă un potențial ridicat în arhivarea patrimoniului cultural material, realitate relevată de cercetările arheologice efectuate sub egida Universității Valahia din Târgoviște alături de care au luat parte de-a lungul timpului mai mulți cercetători cu diferite specializări în geologie, geografie, sedimentologie, topografie, speologie, arheozoologie, arheologie, patrimoniu și altele. Următoarea mare provocare este identificarea unor rămășițe propriu-zise de neanderthalieni. În ciuda anilor de săpături, până acum nu au fost găsite oase umane care să poată fi atribuite acestora. Echipa testează acum solul pentru ADN neanderthalian și trimite fragmente osoase la analize suplimentare. „Cu atât de multe fragmente, este ca și cum ai căuta acul în carul cu fân”, a recunoscut lectorul universitar. Cercetătorul speră însă că, într-o zi, în zonă vor fi descoperite și rămășițe osoase ale neanderthalienilor ce au creat aceste unelte de os artizanale.
