Arhive categorie: Colocvii literare

Poezia este parte a spectrului luminii… Și poate că e lumină în lumină chiar de la începuturile Facerii Lumii… Încă de pe când zorii se întindeau… Este acolo, pe lungimea de undă de la capătul și din preatotul rogvaivului ceresc… …

În „Dimineți cu petale și alte povestirie“, povestirile sunt, practic, rememorări a unor clipe din întâlnirile scriitorului cu personalități de pe meridianele Terrei, precum relatarea din povestirea „Ce trist mai bate vântul…“, cu care se deschide evantaiul de povestiri, în …

Neagoe Basarab (1512-1521), Voievod al Țării Românești și Sfânt al Neamului Marele Voievod valah a luminat veacul său prin vestitele sale ctitorii și în mod expres prin Cartea de învățătură, de înțelepciune, „Învățăturile sale către fiul său Teodosie, așijderea, și …

Curriculara autorului „Povestirilor din vremuri tulburi” (a treia lucrare apărută la editura ieșeană „Performantica” ) oferă obliganta cheie de lectură a dezvoltărilor portretistice din roman pe fundalul evenimentelor sociale, politice ale perioadei pre și post – (să zicem) revoluționare. Și-l …

Dimensiunea lirică a afirmării, continuității, dăinuirii unui poet, constă în primul rând în harul în care și-a împodobit poezia – mireasă pentru Mirele cititor, cunoscător, iubitor de frumos! Valoarea, iureșul, ecoul, cromatica și forța poeziei trebuie să străbată stânca mediocrității, …

LUMEA PIERDUTĂ În lumea-n care s-a pierdut credința Miroase-a haos și a disperare, Lovește-n omenire neputința Și frica e din ce în ce mai mare. Conducătorii și-mpărații lumii, Ne țin captivi într-o minciună tristă, Pământul geme sub păcatul lumii Și …

Sonet 11 (CCLV) Îngăduie iubirii să-şi prindă rădăcina Sub geamul tău; va crește spre înălțime blând, De-ţi va țâșni din sfârcul înmugurit lumina Pe trupul ei, şi încă pe-atâta sub pământ. La-nscăunarea toamnei s-o jefuiești de roade, Să-i fermentezi păcatul …

Sonet 5 (CCXLIX) Alerg ca vinovaţii pe căile iertării, Cu inima flămândă și aripi moi – zălog Destinului, căci șerpii din pomul resemnării Mi-au ispitit durerea afară din bârlog; Alerg pe catalige să țin cu tine pasul, Să văd mai …

Sonet 1 (CCXLV) În ochii tăi-mătănii, smerenia e larmă Ce tulbură amvonul în care eu mă rog Şi-n tine nu sclipește frumosul ci o armă, Iar imnu-nchis în tâmple nu-i aur, ci e drog. Pe dinăuntru mana speranţei se prefiră …

DE CE LOVIȚI BISERICA De ce loviți biserica creștină? De ce loviți în sfânta temelie? De ce loviți în moșii și strămoșii, Ce s-au hrănit cu Sfânta Liturghie? De ce loviți în Maica ce adună Mulțimi de suflete în suferința? …