Arhive categorie: Colocvii literare

Tractatus logico-philosophicus – noul mod în care Ludwig Wittgenstein face filosofie…

Așadar, dacă propoziția tradițional-aristotelică este prin excelență o formă de reflectare, iar cea dialectică o formă de reproducere a realității, propoziția logico-matematică din interpretarea lui Wittgenstein, considerată drept un model al realității, este o formă de modelare. Ca formă de


Umorul şi ironia – sarea şi piperul realismului lui John Steinbeck

Fiecare cultură în general, fiecare literatură în special se caracterizează prin nişte trăsături într-atât de specifice, încât au darul să le confere trăinicie şi individualitate. Iar noi, cei interesaţi de asemenea lucruri, putem vorbi şi scrie despre cultura şi literatura


Odă țăranului Dacoromân

Țăranul valah este plămădit din țărâna sacră a eroilor și din crusta sfântă a martirilor! Țăranul dacoromân are sufletul frumos plin de cer și palmele calde pline de țărână! El are ochii de cicoare și părul spicului de grâu în


Sarcina criticii: să descopere validitatea operei, nu adevărul ei…

Printre criticii literari care au fost refractari la intruziunile ce se pare că apar periodic-ale scientismului în critica literară a fost şi George Călinescu. La fel ca „normele” Esteticii, metodele ce înclină spre exactitate şi precizie în critică îi par


Revolta mitologiei din spaţiul istoric românesc

Cronicarii secolului al XVII-lea au promovat ideea originii romane(latină)a poporului din spaţiul carpato-danubiano-pontic. Această viziune a fost receptată de cultura românească şi păstrată până astăzi. (M. Eliade, De la Zalmoxis la Genghishan, Ed. Știinţifică şi Enciclopedică, 1980, p. 85). Moştenirea


Doctoratul ministerial…

Mașina opri pe peronul din fața Ministerului, iar directorul de personal al acestuia deschise ceremonios portiera și rosti cu glas de miere și un zâmbet care la o adică putea provoca diabet: „Bine ați venit Domnule Ministru! Numele meu este


Stephen Crane – veriga de aur a literaturii americane

America în întregime este produsul de vârf al europenilor. Şi cum Europa de ieri şi de azi este cea mai strălucită creaţie a creştinismului, concluzia se impune de la sine. Dacă facem abstracţie de istoria insuficient cunoscută şi ridicol de


Fantasticul şi obsesia irealului…

Din capul locului trebuie să spunem că marii maeştri ai producţiilor artistice ce cultivă fantasticul sunt romanticii. Afirmaţia devine neîndoielnică doar dacă se au în vedere următoarele trei elemente complementare: 1) Preocupările de acest gen nu-i caracterizează doar pe romantici,


Poporul Român și Dumnezeu (parabolă)

Poporului roman Dumnezeu i-a dat o casă cu de toate. Stătea poporul liniștit în ea, se uita pe TikTok, se uita pe Facebook, mai asculta o manea, mai bea o țuică, un vin, mai se coțăia, mai dansa o bătută,


Mă doare să văd cum România moare…

Nu pot fi descrise în cuvinte Ignoranța, trufia, lăcomia și trădarea Celor ce calcă pe morminte Oare câte limite mai are răbdarea? Pare în zadar orice încercare Mă doare Să privesc cum România moare! Cetățeni fără de drepturi cu o