Arhive autor: Al. Stănciulescu-Bârda

Baia Focului…

În antichitate filozofii și oamenii de știință socoteau că în natură sunt patru elemente de bază, primordiale, din care este alcătuită întreaga creație: pământul, apa, aerul și focul. În Sfânta Scriptură focul apare atât în Vechiul, cât și în Noul


Memoria timpului…

Auzisem lucruri extraordinare despre Patriarhul Iustin Moisescu când eram elev şi apoi student. Se vorbea în culise că scrie şi vorbeşte fluent vreo douăsprezece limbi, că are studii foarte savante, că în tinereţe a fost profesor universitar. M-am bucurat sincer


Viața Sfântului Ștefan cel Mare…

Dacă ar fi să înfăţişăm istoria poporului român sub forma unei hărţi în relief, cu munţi, dealuri, câmpii, cu văi şi prăpăstii, cu râuri, cu fluvii şi cu mări, atunci Ştefan cel Mare şi Sfânt şi epoca sa ar trebui


Fapta lui taica Ion Micșoniu…

Prin anii 1978-1979 am funcționat ca preot vreo câteva luni în Bâlvănești. Acolo l-am cunoscut pe taica Ion Micșoniu. Era epitropul bisericii. Un om de mare omenie. Era veteran de război, cu un picior pierdut undeva pe pământ străin. Se


S-aude iarna prin munte trosnind…

E toamnă târzie și iarna s-aude prin munte trosnind. Se-nvăluie norii pe boltă și-n zare și ploaia în picuri s-așează pe câmp. Vin cețuri prea dese și-acopăr poiene, și văi, și dealuri, și drumuri și poteci. Cad frunze-nspăimântate, când vântul


Evoluție sau involuție?

Învățam în școala generală și în liceu, că societatea este într-o permanentă evoluție, de la comuna primitivă la vremurile contemporane și tot așa mai departe, pe verticalele viitorului. Ba mai mult, pe o anumită treaptă de dezvoltare socială, va dispare


Nicolae Iorga. – ambasador” al gândului şi neamului românesc

Nicolae Iorga(1880-1940) a reprezentat una dintre cele mai înalte culmi la care s-a ridicat spiritualitatea românească. Acest „ambasador” al gândului şi neamului românesc a devenit cunoscut, apreciat şi admirat în multe ţări ale lumii. Istorici şi oameni de cultură, bizantinologi


„Trecut-au anii…”

Și am înțeles tot mai bine dorul lui Eminescu de copilărie, de satul și locurile natale, de cuibul de demult al familiei tale, de căldura căminului părintesc, de prietenii cu care-ți petreceai vremea. „Trecut-au anii ca nori lungi pe şesuri/


Unde-s holdele, Bădie?!…

A mai trecut un 15 iunie și, din nou, mulți ne-am amintit de tine, Bădie Mihai… La ziua aceasta ne amintim că ai trecut pragul spre veșnicii, că ai plecat în lumea tinereții fără bătrânețe și a vieții fără de


Războaie și războinici…

Spuneam Într-un număr precedent că în școlile teologice pe care le-am frecventat am învățat mereu că cel mai mare păcat din lume este sinuciderea. Se înșirau, de asemenea, o mulțime de păcate, care mai de care mai periculoase pentru viața