Arhive autor: Al. Stănciulescu-Bârda

Căciula lui Tudor…

Mare pişicher era nea Nache. Îi plăcea cheful, muierile, voia bună şi trândăveala. De muncit nu muncea, dar de câştigat câştiga. Nu-şi făcea palat, nu-şi cumpăra avere, n-avea vite, n-avea griji, dar în cârciumă era mereu prezent. De unde făcea


Sfintele Moaşte…

De-a lungul anului, în diferite localităţi, ori la diferite mânăstiri din ţară şi din străinătate se fac pelerinaje la Sfintele Moaşte ale unor sfinţi români sau străini, unii cunoscuţi, alţii necunoscuţi. Este o tradiţie veche, românească şi creştinească. Numeroşi creştini


Vremuri apocaliptice…

Tot mai des am nefericitul prilej să văd şi să aud tot felul de nebunii ale lumii acesteia, care mă fac să cred că trăim vremuri apocaliptice, de sfârşit de veac. Parcă dracul a luat în stăpânire lumea lui Dumnezeu


Nevoia de comunicare…

Grea e singurătatea! Cât de grea ar fi viaţa, dacă nu eşti singur, răzbaţi mai uşor. E grea singurătatea şi la durere şi la bucurie. Dumnezeu Însuşi a spus că „Nu e bine să fie omul singur pe pământ!” Numai


Ultimul otcoş, ultima brazdă…

În părţile muntelui, cositul are un adevărat ritual respectat cu sfinţenie de localnici. În fiecare sat este una sau două echipe de cosaşi, care îşi au rânduielile(cutumele) lor stabilite de sute de ani. Cosaşii sunt organizaţi în cete conduse de


Mânăstirile şi robia…

Într-una din emisiunile interactive, pe care le-am avut cu ani în urmă la Televiziunea „Datina” din Tr. Severin, cineva a întrebat daca învăţătura creştină acceptă robia şi dacă nu, cum se face că mânăstirile noastre au practicat robia mai multe


Copilul înfiat…

Într-o împrejurare oarecare am avut prilejul să discut cu un general al armatei române. Era bine dispus, binevoitor, prietenos, fără morga aceea a omului sus-pus, care te ține pe tine, biet muritor de rând, la distanță. Un pensionar gata de


Rugă pentru Țară…

Din dragoste pentru cei prezenți, trecuți și viitori, pentru tot ce-i românesc, iată rugăciunea mea de preot paroh, pe care am scris-o pentru Țară și pentru Neamul Românesc: „Părinte, Împăratul cerului și al pământului, al veacurilor și al speranțelor noastre, spre


„Deschiderea cărții”… Nu, nu există așa ceva!…

 Foarte adesea, în multe discuţii cu creştini de aproape şi de departe, sunt întrebat de tineri şi de vârstnici ce este cu deschiderea cărţii de către preot. Desigur, aţi sesizat că întrebările respective priveau „ghicitul” preotului în cărţile bisericeşti şi


Între Mithra şi Hristos…

În una din zilele trecute, ascultam o emisiune la postul de radio „România-Cultural”. Un românaş de-al nostru stabilit într-o ţară nordică îşi prezenta o teză de doctorat, pe care o realizase şi o susţinuse de curând în străinătate. Teza fusese