Tocmai ne-am întors dintr-o minunată călătorie dedicată reîntâlnirii cu unele dintre vestitele lucrări ale marelui sculptor Constantin Brâncuși. Doar se știe: 2026 este anul Brâncuși. Am fost în această sublimă explorare mai mulți membri ai Asociației Jurnaliștilor și Scriitorilor de Turism din România. De fapt, noi, ca Asociație, startul l-am luat de anul trecut: în drum spre Dunăre și Băile Herculane, ne-am oprit la remarcabilul Muzeu de Artă din Craiova spre a ne încărca sufletul cu o parte din opera brâncușiană. Așadar, timp de cinci zile am fost la Hobița, Peștișani, Tg. Jiu, Petroșani – vă amintiți, desigur, că aici a fost turnat „stâlpul cerului” – „Coloană fără sfârșit” -, la Nedeea de Sf. Ilie din Poiana Muierii (M. Șureanu). Și nu numai. Chiar de-a minunea că și Cel de Sus și Sf. Ilie ne-au protejat, ne-au ferit, în această perfectă chintă de zile, de puhoaiele cerești… Vă amintiți, desigur, de avatarurile acestei capodopere brâncușiene – Coloana Infinitului – cu întregul ansamblu „Calea eroilor. Poate și de refuzul statului român (prin Academia R.P.R.) de a primi donația propusă de Brâncuși, aflat spre capătul zilelor lui pământești. Statul român, în acei ani, se găsea în totala regie a Moscovei. Ei bine, și în tentativele de demolare a Coloanei fără sfârșit de la Tg. Jiu, ca și în cazul refuzului donației oferite de Brâncuși, ceva evrei aflați în structurile de propagandă și distrugere a României au avut o contribuția neprețuită. Chiar la vedere. Există documente referitoare la faptul că însuși povățuitorul lingvistic Al. Graur s-a postat „împotriva acceptării în Muzeul de Artă al R.P.R. a operelor sculptorului Brâncuşi, în jurul căruia se grupează antidemocraţii în artă”. La rândul său, Mihail Roller, subinginerul de poduri și șosele, devenit ideolog habotnic și blasfemitor al istoriei României, nu s-a lăsat mai prejos. Lui i-a aparținut referatul de recuzare a fabuloasei moșteniri brâncușiene. Ce pierdere imensă pentru România… Ca să fim cușeri, și câțiva mari intelectuali români au pus umărul la tentativa de lichidare a Coloanei de la Tg. Jiu, a operei lui Brâncuși, în general. Să sparie gândul: între alții, M. Sadoveanu și G. Călinescu… Noroc că nu s-a pus la rădăcina impresionantei sculpturi dinamită sau alte explozibile, ci s-a încercat punerea la pământ a Coloanei doar cu… tractorul.
Din multe privințe, urmașul lui Roller și al aparent blândului dr. A. Vainer este Silviu Vexler (din surse proprii: evreu doar jumătate și nu tocmai cu partea din față). Și dacă „stâlpul cerului” a rezistat, atacat de bolșevicii vremii, o altă coloană a identității noastre fără de sfârșit este atacată în zilele noastre de reprezentanți ai aceleiași etnii. Dincolo de incalificabilele încercări, de sorginte levantină – suprimare „fizică” (busturi, statui, chiar a locului de veci, se pare, etc.) sau de natură literară și publicistică – Octavian Goga este și va rămâne un ilustru esențializator al pătimirilor noastre, o redutabilă Coloană dreaptă a spiritualității românești, a românisnului, în general. Mă încearcă cvasi-certitudinea că toți scriitorii evrei, la un loc, din România – de la C. Dobrogeanu-Gherea, T. Tzara, M. Blecher, I. Pribeagu, M. Sebastian, Ovid Crohmălniceanu la M. Banuș ori Nina Cassian, ca și atâția și atâția alții – nu vor fi niciodată atât de apropiați sufletului și năzuințelor românilor, precum Octavian Goga. Dar absolut niciodată!
În luna mai, înainte de Brâncuși, am vizitat, împreună tot în grup AJTR, câteva splendide destinații turistice din județul Sibiu. Am ajuns, desigur, și la Rășinari, satul de baștină al lui Octavian Goga și Mircea Eliade. Casa Goga, de sub „Coasta Boacii”, era în… reabilitare. Adică, cinci-șase leațuri în lateral, o scară în dosul Muzeului și vreo doi bărbați care nu-și găseau rostul. Planul nostru, ca Asociație, era ca în toamna acestui an să ajungem și la Ciucea, unde își doarme somnul de veci marele poet român. Numai că bunul coleg și prieten sibian M.H. tocmai ne-a dat de veste că Muzeul memorial Octavian Goga de la Ciucea va fi supus… reabilitării începând cu ziua de 1 septembrie! Cât va dura intervenția? Se pare că vreo trei ani… Dar dacă se mai fac și niște anexe-prelungiri la contract, cum este obiceiul zilelor noastre? Iată o subtilă, cred unii, scoatere din circuit a lui Goga. Se prea poate, însă, ca aceste coincidențe să însemne cu totul altceva. Și nu de bine, devreme ce îngăduim tuturor să se bage acolo unde nu le fierbe oala. Care oală, mult prea plină și clocotindă, să devină mintenaș arteziană…
