În perioada interbelică, timp de vreo cinci ani, toată România spunea despre Alla că e cea mai frumoasă femeie din țară. Basarabeancă, născută la Chișinău la 18 mai 1914, educată apoi în școli pariziene, Baianova (numele de familie real fiind Leviţkaia) a venit la București în ’34. A cântat și încântat lumea de la restaurantele și terasele de soi din Micul Paris, cu vocea ei ușor ruginită, cu dicție neobișnuită, cu un „l” rostogolit, dulce, moscovit. A fost invidiată și râvnită de mulți, iar după venirea comuniștilor, în anii ’50, lumea dansa, uitând de toate, „Tangoul de altădată” al Alei. Repertoarul interpretei cuprinde în special romanţe ruseşti şi ţigăneşti. Vocea ei a fost asemănată de multe ori cu cea a lui Edith Piaf. Ea a cântat împreună cu Piotr Leşcenko şi Aleksandr Vertinski, a înregistrat discuri, a dat concerte în multe ţări ale lumii. Alla Baianova a cântat în multe ţări, cucerind inimile ascultătorilor prin glasul său minunat, frumuseţea ei şi, îndeosebi, prin interpretarea sa minunată a romanţelor ruseşti. Tocmai din cauza lor, în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, ea a avut de suferit, fiind închisă timp de un an într-o închisoare din România. „În perioada conducerii lui Ceauşescu, eu am fost o cântăreaţă „interzisă”, a explicat Alla Baianova. Cântăreaţă de o „aristocrată frumuseţe”, precum o caracterizează în memoriile sale Margareta Pâslaru, a încercat să emigreze din România în Uniunea Sovietică. Abia în anul 1989 a obţinut cetăţenie sovietică, iar în anul 1999 titlul de artist al poporului al Rusiei.
Ultima dată a evoluat pe scenă pe 18 mai 2009, la împlinirea vârstei de 95 de ani. A susţinut şi câteva concerte la Chişinău.
S-a născut în familia interpretului de operă Nicolae Levițchi și a balerinei Evghenia Skorodinskaia, fiica generalului Aleksandr Skorodinskii. A făcut studii muzicale de canto cu profesorul Sigismund Zalevschi în anii 1934–1939. A debutat alături de tatăl său în cafeneaua Armenonville din Cannes (Franța) la vârsta de 13 ani. După alte surse, ar fi debutat în restaurantul caucazian Kazbek din Paris. Din 1930 până în 1937 a cântat la numeroase restaurante din Chișinău, după care a lucrat la Teatrul Alhambra din București. A continuat să cânte în localurile bucureștene până în 1964. A avut turnee în mai multe țări ale lumii, printre care Franța, Germania, Iugoslavia, Grecia, Israel, Polonia, Uniunea Sovietică. În 1989, se mută cu traiul din București la Moscova, într-un apartament modest din Arbat. În Moscova, deși era la o vârstă înaintată, continuă să cânte la concerte și colaborează cu interpreți locali celebri, ca David Așkenazi, Viktor Friedman, Mihail Aptekman. A făcut parte din juriul concursului rusesc de romanțe „Romansiada”. La 18 mai 2009, a susținut un concert jubiliar în Opereta din Moscova, cu ocazia împlinirii a 95 de ani. Alla Baianova s-a stins din viață la 30 august 2011, la 97 de ani, într-un spital din Moscova, fiind răpusă de leucemie. Înmormântarea artistei a avut loc la 2 septembrie, în Cimitirul Novodevicie din capitala Rusiei.
Ca viață personală, Alla Baianova – cântăreață, dansatoare, compozitoare – s-a căsătorit de trei ori. Primul soț a fost George Ipsilanti (1906–1994), conducător artistic al ansamblului Piotr Leșcenko. Au divorțat înainte de 1942. Al doilea soț a fost Ștefan Șendrea (1910–1953), un filantrop român, victimă a represaliilor comuniste din anii 1940. A treia căsătorie a fost una fictivă, înregistrată doar pentru a putea emigra în Uniunea Sovietică. Alla Baianova nu a avut copii. Pentru activitatea sa pe scena rusească, Alla Baianova a primit următoarele distincții: Artistă emerită a Federației Ruse pentru merite în domeniul muzicii (1993) și Artistă a poporului din Federația Rusă pentru merite deosebite în domeniulartelor (1999). Artista a apărut și în peliculele câtorva filme importante, precum: „Dodek na froncie” (solistă într-un ansamblu de țigani; 1936); „Falansterul” (regia Savel Știopul; 1979), 1990: Захочу – полюблю („O să te iubesc când o să vreau”) — rol: cântăreață în restaurant (1990); Капитанские дети („Copiii căpitanului”; 2006, episodul 10 — rol: Cameo).
Dintre melodiile interpretate pe discurile vinil scoase la „Electrecord” putem aminti: „Nu Găsesc Cuvinte (Dio Come Ti Amo); „Ai să pleci (Tu T’en Vas); „Ce-a mai rămas? (Que Reste-T’il De Nos Amours?); „O poveste de iubire” (Historia de un Amor); „Și viața-i minunată (La Vie En Rose); „Brasil”; „Malaguena”; „Tu știi” (Tu Sois); „Ce frumos” (C’est si bon); „Odată într-o zi” (The Man I Love); „Frunze Moarte” (Les Feuilles Mortes); „Rumba Negră”; „Iubirea-i doar o glumă”; „E toamna iar”; „Pe malul mării”; „Habar n-ai tu”; „Te iubesc, Te iubesc, Te iubesc”; „O strângere de mână”; „Ce bine ne-nțelegem noi doi”; „Trăiesc o zi frumoasă”; „Toamna în Cișmigiu”; „Ritm de tango”; „De ziua ta”; „Clopoțelul”; „Scrisoarea unei străine”; „Tot ce-a fost”; „Întoarce-te”; „Dormi, inima mea”; „Ninsoare”; „Ochi negri”; „Ora fatală”; „Toamna”; „Cântă chitara mea”; „Noaptea luminoasă”; „Capricioasa”; „Marușka”…Și alte zeci și sute de melodii minunate cântate în 97 de ani de viață (1914 – 2011). Alla Baianova a fost o adevărată privighetoare talentată și minunată.
