Și totuși, ar putea această criză energetică să ducă la colapsul UE?… Să fim în fața acelui limes „Rubicon” al Europei, al acelei Europe așa cum o știam?… Pentru că, pare inevitabil: criza energetică ar putea devasta UE, ca nivel de solidaritate, de acceptare, de necrâcnire chiar, așa cum nu au reușit să o facă nici valurile de migranți, nici pandemia și nici măcar războiul din Ucraina (în care Bruxelles -ul, nu s-a târât pe genunchi și coate pentru a-și arăta „mușchii” forței sale militare, ci efectiv a intrat cu un pas de defilare impus și statelor membre)… Pentru că toate celelalte crize, și cea a migranților/refugiaților, și cea sanitară, și cea a războiului, aveau măcar un punct de întoarcere… Se puteau ori nu repeta, dar măcar se regăseau într-o zonă de siguranță decizională pentru Bruxelles (unde acesta putea forța mai mult sau mai puțin „nota”)… În schimb, criza energetică se îndreaptă, ca o pecingine scăpată de sub control, tocmai spre acel punct fără întoarcere… Unde tot ceea ce știam, și tot ceea ce ni se demonstra și impunea ca valori „eterne” ale UE, să nu mai conteze… Să se exfolieze de sub pojghița, tot o pecingine otrăvitoare, acelor politici „politically correctness”… Pentru că, spre deosebire de criza migranților/ refugiaților, cea pandemică, dar și a războiului din Ucraina, în cea energetică, de acum, Bruxelles -ul nu mai are forța de influență, de manipulare, de insinuare și șantaj pentru propriile jocuri… Ba, dimpotrivă, prin însăși politicile sale „de mediu”, ceea ce credea că îi va conferi o „acțiune de aur” în deciziile privind Europa (puterea de a dispune de resursele energetice, de alocare a acestora, de piețele de distribuție și vânzare) a devenit, în fapt, un bolovan de gâtul UE… Căci, fără acele politici aberante de mediu, astăzi, Europa ar fi avut rezervele energetice necesare pentru a merge mai departe, chiar și în condițiile de secetă din majoritatea statelor europene… Doar că politicile „de mediu” ale Bruxelles-ului au dus la situația aproape fără ieșire de acum… În care țările care nu mai unități energetice (măcar de rezervă) pe combustibilii fosili suferă de penurie din cauza închiderii, rând pe rând, a structurilor nucleare (din cauza scăderii debitelor râurilor și a creșterii temperaturii puținului fir de apă ce asigură răcirea reactoarelor)… Și nu pot apela la termocentrale nemaiavând la dispoziție acel „switch”, iată, chiar de urgență, din cauza impunerilor venite de la Bruxelles… E drept, nici statele care și-au păstrat punctele energetice pe bază de combustibili fosili (state dinspre care au plecat feluritele idei „verzi”, dar ca reguli pentru alții…) nu au garantată siguranță energetică… Pentru că natura are propriile reguli! Și sunt probleme chiar și cu termocentralele din cauza sistemelor constructive care le-au făcut dependente (nu într-o măsură atât de mare ca în situația centralelor nucleare, e adevărat) de aportul de apă al râurilor… Dar măcar nu au probleme acum…
Or, după ce această criză energetică va trece (cel puțin ca maxim al ei) ne vom găsi, vrând-nevrând, într-un „Rubicon” al întrebărilor… Iar prima care va fi pusă sub semnul îndoielii va fi chiar „solidaritatea” de care a tot făcut vorbire Bruxelles -ul în toate celelalte crize… Și în cea a migranților/refugiaților, și în cea pandemică, și în cea a războiului din Ucraina… Și care, acum, în criza energetică, a fost egală cu zero… Cu țări care, precum noi, au dat în pandemie și în războiul Ucrainei, în numele solidarității, tot ce s-a putut! Dar care, în această criză energetică, au trebuit să se descurce singure, cumpărând energie electrică extrem de scumpă tocmai de la aceia pe care i-a ajutat gratis… De exemplu, Ucraina… Care, deși aflată în război de atâția ani, și având instalațiile energetice „distruse de inamic” (ni se spunea într-un laitmotiv al cerșelilor de bani și resurse) ne-a vândut curentul la prețuri uriașe. Chiar dacă, în mod normal, trebuia să restituie gratuit măcar un procent din ceea ce a primit gratis. Iar de aceeași solidaritate în piuneze am avut parte și de la vecinii din sud. Care au profitat din plin de problemele noastre energetice și ne-au vândut curentul electric la prețuri astronomice. Lăudându-se chiar cu profiturile făcute pe seama noastră! Și atunci, nu trebuie să întrebăm Bruxelles -ul: unde este acea solidaritate în numele căreia noi am tot fost spoliați? Unde sunt politicile comune în care alocarea resurselor în marea „familie” europeană s-a făcut, în timpul celorlalte crize, cel puțin dinspre noi, pe principiul solidarității și nu în numele celui mai mare profit posibil?…
Să nu ne lăsăm dară păcăliți… Dacă la noi situația energetică ar fi fost bună, iar probleme ar fi fost în Bulgaria, Ucraina, Moldova, UE ne-ar fi impus să le donăm energie electrică în numele solidarității UE. Inclusiv ca preț al prezenței noastre în „marea familie UE”… Cum se va întâmpla, este deja știut, cu gazele noastre din Marea Neagră, care vor fi distribuite pe piața UE prin decizia Bruxelles -ului de alocare în numele solidarității (chiar dacă noi vom sta în frig și, din ce în ce mai previzibil, în întuneric). Dar iată că această criză energetică ne-a arătat, din nou, adevărata fața a UE… Cu un CE care a decis, pentru noi, că nu avem probleme energetice grave, iar dacă situația se va „agrava” ne va da dezlegare să cumpărăm de la ceilalți… Iar pentru asta ar trebui, nu doar să-i spunem „Sărutmâna, stăpână!”, ci să dăm și ce mai avem din resursele noastre…
