Percheziția cu mascați și procurori la domiciliul cunoscutului avocat civic Mihai Rapcea mi-a adus aminte de cumplitele vremi ale anilor ’50. După anularea alegerilor prezidențiale din decembrie 2024 și legiferarea legii anticonstituționale Vexler, România nu mai funcționează din punct de vedere juridic ca democrație și stat de drept care respectă legea, ci e în plină distopie totalitară bolșevică de tip Orwell. Când s-a votat legea Vexler anul trecut am spus că această lege nu are legătură cu interzicerea antisemitismului, ci cu interzicerea valorilor și personalităților cultural‑românești. Apologeții legii spun că autorii acuzați de lege vor fi afectați doar în spațiul public, adică nu vor avea statui, nume de străzi sau nume de instituții, dar de fapt legea duce la interzicerea lor ca valori literare și culturale în biblioteci private și publice. Procurorii și polițiștii caută cărți de Radu Gyr sau Octavian Goga în biblioteci private, lucru ce îmi amintește de o carte a lui Marius Oprea despre poetul Vasile Voiculescu în arhivele Securității, în care securiștii, în anii ’50, considerau corp delict cărțile de poezie. Pentru deținerea cărților de poezie ale unor autori considerați interziși erai arestat, făceai pușcărie la Aiud, Jilava sau Gherla. Dacă Dumnezeu îți dădea zile să nu mori în pușcărie, mureau apoi, la un an de la eliberare, din cauza bolilor, cancerului și supărării, ca Vasile Voiculescu.
Nu am crezut că voi apuca în așa‑zișa democrație să văd procurori în 2026, într‑un stat UE, ajungând la orgasm juridic la propriu când văd o carte de Radu Gyr ca și corp delict într-o biblioteccă persoanlă. Este de necrezut. Radu Gyr e în istoriile literaturii ale lui George Călinescu și Nicolae Manolescu din 1968, dar interzis în biblioteci private, deși cărțile lui sunt încă în biblioteci publice. E de Kafka. La fel, interzicerea sfântului Ilie Lăcătușu, canonizat de Sfântul Sinod și de Patriarh, este absurdă. Urmează arestarea membrilor Sinodului de noii procurori sovietici? Urmează, ca în anii comunismului, reinventarea unui fond secret – S, așa cum era la bibliotecile publice înainte de 1989? În ce țară totalitară și distopică trăim! Parcă suntem în piesa ”Rinocerii”, în absurdul lui Eugène Ionesco. Soția lui Mihai, Sabina Hănceanu, a declarat, într‑o intervenție la Gabriela Calițescu, că anchetatorii aveau o listă și căutau cărți aparținând unor autori precum Mihai Eminescu, Octavian Goga și Valeriu Gafencu, precum și obiecte religioase, inclusiv iconițe cu figuri religioase, cum ar fi Sfântul Ilie Lăcătușu. Și tricouri verzi. Mai nou se interzic culorile? „Am ajuns să ne fie frică că avem în casă operele lui Eminescu sau o iconiță cu Arsenie Boca, Ilie Lăcătușu.” Trăim în 1950, așa cum afirmă și soția lui Mihai Rapcea în interviu: „Să facă o listă cu cărțile interzise, să știm să nu le mai ținem în casă.” Nu-mi vine să cred în ce situație dictatorială am ajuns într-o țară care se consider democrată. În România se încalcă Constituția, legile țării și democrația atunci când procurorii calcă casele cetățenilor pentru a identifica cruci și cărți de literatură română. Trăim o plină distopie de tip Huxley, în plină piesă „Rinocerii” de Eugène Ionesco.
România a devenit un stat totalitar de tip bolșevic, în care cetățenii sunt călcați noaptea de mascați pentru că citesc literatură română. E absurd; situația e chiar mai rea decât pe vremea lui Ceaușescu, când Securitatea nu mai trebuia să bată la ușă ca să‑ți caute în bibliotecă ce cărți citești. Și securiștii de atunci și-au dat seama de penibilul situației, dar noii procurori și polițiști din prezent au modele torționariii din anul 1950? România a ajuns un stat totalitar de tip bananier, o anexă a unor interese străine de poporul român. Aștept CSM, Inspecția Judiciară și Avocatul Poporului să se autosesizeze în privința acestor abuzuri ale procurorilor fără cultură română de la parchet, pentru aceste abuzuri flagrante împotriva Constituției, democrației și legislației în vigoare. Procurorii și polițiștii care participă la aceste încălcări ale legilor statului și democrației trebuie anchetați și sancționați, nu numai moral de poporul român, ci și legal de instituțiile statului. Refuz să trăiesc în anul 1950, așa cum vor apologeții unei legi care ne-a întors la perioada instaurării bolșevismului în plină Republică Populară Română. Democrația și libertatea trebuie apărate. În timp ce hoții și cei care au distrus România scapă de prescripție prin prelungirea proceselor, tinerii care citesc poezii acasă sunt reținuți, ca în anii lui Ana Pauker, Teohari Georgescu și Alexandru Nicolschi. Suntem un stat sub ocupația intereselor altui stat, iar prigoana împotriva cetățenilor liberi și a libertății de exprimare face jocul Rusiei, pentru ca țara noastră să fie acuzată ca stat „fascist”. E o trădare a interesului național. România nu mai este stat UE când procurorii și polițiștii încalcă drepturile omului și libertățile cetățenești ca pe vremea consilierilor sovietici. Rușine!
