Arheologii din Franța au dezvăluit că o așezare veche de 6.000 de ani a fost „casa” celor care au construit primele monumente megalitice din Europa. Primul sit rezidențial cunoscut a aparținut unora dintre cei care au construit primele monumente megalitice din Europa, potrivit dr. Vincent Ard, de la Centrul Național Francez pentru Cercetare Științifică și unei echipe de experți din provincia Charente. După cum a relatat „Arkeonews”, constructorii neolitici din centrul-vest al Franței au creat o serie de structuri megalitice, precum tumuli în formă de movile și „dolmene” (morminte cu o singură cameră susținute de doi sau mai mulți megaliți verticali). La Carnac, în regiunea franceză Bretania, se găsesc peste 4.000 de lespezi uriașe de piatră, datând de acum circa 6.000 de ani. Unele dintre ele sunt izolate, altele aliniate în șiruri perfecte, în vreme ce altele marchează locul unor încăperi funerare situate sub movilele din zonă. Mesajul păstrat de milenii în verticalitatea impunătoare a stâncilor rămâne viu şi înfiorează încă inima celor care trec pe aici. Oare cei ce le-au modelat, le-au ridicat şi ordonat într-un mod precis îşi merită numele de „popoare primitive”? Care să fie scopul şi semnificaţia lor? Cum a fost posibil ca acei presupuşi „agricultori” ai epocii pietrei şlefuite să ridice aceste construcţii ce necesită o adevărată măiestrie tehnologică? Prin ce metode s-au putut ridica la verticală blocuri de 300 de tone şi lespezi de o sută de tone? Ce sunt şi unde se găsesc? Structurile megalitice acoperă o arie vastă.
În Europa, se găsesc astfel de monumente pe coasta mediteraneană a Spaniei, în Portugalia, jumătate din Franţa, coastele occidentale ale Angliei, Irlandei, Danemarcei şi coastele meridionale ale Suediei. Complexul megalitic cuprinde trei categorii de construcţii: Menhirul (mer = piatră şi hir = lungă) – o piatră mare, împlântată vertical în sol; Cromlehul (crom = cerc şi leh = loc) – un ansamblu de menhire dispuse în cerc sau semicerc (cel mai monumental este cromlehul de la Stonehenge lângă Salisbury); Dolmenul (taol = masă şi maen = piatră) – o piatră plată orizontală, aşezată peste alte pietre, verticale. În afară de zona mediteraneană şi Europa Occidentală şi de Nord, megaliţii de origine protoistorică sunt repartizaţi pe o suprafaţă imensă, cuprinzând: partea de nord-vest a Africii, Palestina, Abisinia, Dekkan, Assam, Ceylon, Tibet, Coreea etc. În timp ce urmele caselor constructorilor lor au fost mai greu de găsit până acum, aceste monumente de piatră sunt evidente și i-au rezistat trecerii timpului.
„Se știe de mult timp că cei mai vechi megaliți europeni au apărut pe coasta Atlanticului, dar habitatele constructorilor lor au rămas necunoscute”, a spus dr. Vincent Ard. Unde locuiau cei care au construit primele monumente megalitice din Europa? Publicat în Antiquity în februarie 2026, studiul a demonstrat că un gard care împrejmuiește o serie de structuri din lemn a fost construit în mileniul al V-lea î.Hr. Cercetătorii au concluzionat că acestea sunt cele mai vechi structuri din lemn din zonă și prima așezare care a existat în același timp cu constructorii de monumente neolitice. În vârful unui mic deal înconjurat de acest zid, au fost descoperite cel puțin trei locuințe, fiecare măsurând aproximativ 13 metri lungime. Arheologii au folosit datarea cu radiocarbon pentru a investiga legătura dintre două situri situate în Le Peu. Locuitorii din Le Peu au construit monumente memoriale pentru cei decedați, dar au petrecut și mult timp și energie pentru a-i proteja pe cei vii. „Situl a fost găsit pe un promontoriu mărginit de o mlaștină, conform analizei paleosolului care a fost recuperat din zonă. Un zid de palisadă care înconjura situl a întărit aceste apărări organice”, scrie Interesting Engineering.
„Situl relevă existența unor arhitecturi monumentale unice, probabil defensive. Acest lucru demonstrează o creștere a tensiunilor sociale din Neolitic”, a spus dr. Ard. Deși structurile au ars, focul a ajutat la conservare. Totuși aceste apărări formidabile ar fi putut fi insuficiente, deoarece toate structurile din Le Peu par să fi ars și să fi fost distruse aproximativ în 4.400 î.Hr. Dar această distrugere a ajutat la conservarea sitului. Dr. Ard și echipa sa sunt, prin urmare, optimiști că cercetările ulterioare din Le Peu vor continua să aducă lumină asupra vieților unor indivizi ale căror singure contribuții cunoscute la istoria omenirii sunt memorialele. Cineva a avut această minunată idee a creării monumentelor megalitice ca și case ale zeului sau ale spiritului uman. Luând modele din natură, din forme ale stâncilor care contrariau, la care adăugau inventivitate și creativitate, aceștia au lăsat dovezi ale spiritului uman scrutător și inventator. Purtați de idee oamenii au creat o adevărată castă a lucrătorilor specializați, care au preluat experiențele anterioare și au continuat spre modelele arhitecturale ale piramidelor, iar mai apoi ale templelor și catedralelor…
