În inima fostei capitale a Daciei Romane – Colonia Ulpia Traiana Dacica Sarmizegetusa, acolo unde istoria pulsează printre ruinele antice, se află expus în colecțiile muzeului de aici primul instrument de măsurare a timpului descoperit pe teritoriul Transilvaniei, respectiv un cadran solar fragmentar. Acest obiect remarcabil, păstrat în colecțiile Muzeului de Arheologie din Sarmizegetusa, ne poartă înapoi în timp, în epoca romană, când oamenii priveau cerul pentru a înțelege ordinea zilelor și a nopților. Romanii distingeau începutul zilei și al nopții după alternanța luminii și a întunericului: ziua era intervalul dintre răsărit și apus, iar noaptea, între apus și răsărit. Mișcarea Pământului în jurul Soarelui le permitea să stabilească momentele principale ale zilei – răsăritul, amiaza și apusul. Lungimea umbrelor devenea astfel un indicator al trecerii timpului. Cadranul solar, folosit pe timp senin, era cel mai cunoscut „ceas” al Antichității. Dar în zilele cu ceață sau în timpul nopții, romanii au recurs la o invenție ingenioasă: ceasul cu apă (clepsydra), utilizat la Roma încă din anul 159 î.Hr.
În Dobrogea, localitatea Cumpăna se laudă cu un obiectiv turistic inedit. Chiar în faţa primăriei din localitate, la stradă, cum se spune, se află unul dintre puţinele cadrane solare antice descoperite vreodată în Dobrogea. Este o piesă uriaşă de marmură, sub forma unui cap de taur, amplasată pe un soclu impozant. Datat în secolele II-III d.H, cadranul solar indica cu exactitate atât ora cât şi solstiţiul de vară sau echinocţiile de toamnă şi de primăvară, fiind un instrument extraordinar care demonstrează încă odată faptul că strămoşii noştri aveau cunoştinţe solide de astronomie. Cadranul este amplasat între coarnele taurului şi este împărţit de linii, formând 12 sectoare, pe care „dansau” umbrele unui băţ (indicator) amplasat în partea superioară. Piesă extrem de importantă pentru istoria dobrogeană, cunoscutp ca și „taurul solar” de la Cumpăna era cel mai probabil folosit de locuitorii unei aşezări civile din zonă, care se ocupau cu agricultura, muncitori liberi ai unor pământuri care aparţineau însă stăpânilor de la Tomis.
Cadranele sau ceasurile solare sunt instrumente de măsurare a timpului, în funcție de soare. Tehnica construcției unor astfel de instrumente se numește gnomonică (etimologia cuvântului se găsește în grecescul „gnomonikos” ce înseamnă „care indică”, nume dat tijei (indicatorului) de pe cadranul solar). Cel mai vechi cadran solar din spațiul românesc este cel dacic de la Sarmizegetusa Regia și cel mai recent este cel din Piațeta străzii Zorilor din orașul Bistrița, construit odată cu refacerea zonei istorice a frumosului oraș, pe un proiect european. Mai avem ceasurile solare la Lipova sau de la Râmnicu Sărat. În cartea sa, „Cadrane solare din Transilvania, Crișana, Banat, Maramureș”, Dan Uza indică peste 100 de astfel de instrumente din spațiul respectiv. Câteva zeci de cadrane solare se găsesc și în Moldava și Țara Românească. Important este să știm unde să le găsim, pentru a le vedea. Cadranele solare erau construite sau desenate, în perioada medievală, pe zidurile sau pe turnurile bisericilor, ale caselor, pe acoperișurile caselor sau în curțile bisericilor sau ale cetăților (ca acela de la Cisnădioara). Este considerat cel mai vechi ceas solar acela desenat pe peretele sudic al Bisericii Catolice „Sfântul Bartolomeu” din Brașov (biserica este cel mai vechi monument istoric din Brașov (sec. XIII) și unii istorici consideră că atunci a fost făcut și ceasul solar), unde orele sunt indicate de umbra unui sistem de tije înfipte în fereastra clădirii. La Cluj veți putea vedea două ceasuri solare: unul sculptat în piatră pe peretele sudic al Abației Benedictene, cunoscută cu numele de Calvaria (sec.XV) din cartierul Mănăștur, iar altul pe Casa Wolphard-Kakanas (actualmente sediul unei bănci). Acesta se află pe partea zidului din curtea interioară, pe balconul de la etajul I, într-o firidă încadrată de console. Se pare că a fost construit de proprietarul casei, judele Wolphard, pe la anul 1600, care era și astronom. El a amenajat în imobil chiar și o Sală a Zodiacului, în care cele 12 semne erau reprezentate în mod dramatic de către sculpturi în piatră, aflate astăzi în Lapidarium din Muzeul Național de Istorie a Transilvaniei. Dacă sunteți curioși veți putea să căutați cele vreo 150 de cadrane solare mai vechi sau mai noi, prin peregrinările dumneavoastră prin această frumoasă țară. Timpul trece repede și trebuie să ne grăbim, trăindu-l frumos. În anul 1813 a fost instalat un ceas solar pe Catedrala Adormirea Maicii Domnului din Iași. Revenind la descoperirea noastră, putem spune că această piesă de marmură de la Ulpia Traiana Sarmizegetusa este o verigă prețioasă în înțelegerea modului în care romanii măsurau timpul – un simbol al disciplinei, al rațiunii și al civilizației. Descoperiți acest artefact unic vizitând Muzeul de Arheologie Sarmizegetusa, locul unde istoria Daciei Romane prinde viață! (G.V.G.)
