Și în lumea domeniului forestier, o profesie dominată tradițional de bărbați, iată că în România avem și o femeie care a strălucit în mod special, deschizând calea pentru generațiile următoare. Este vorba despre Aurora Gruescu, care a fost prima femeie inginer silvicultor din lume. Povestea ei de perseverență și determinare reprezintă un exemplu de inspirație pentru femeile din întreaga lume care aspiră să urmeze cariere în domenii solicitante și provocatoare. Aurora Gruescu (n. 11 mai 1914, Oituz – d. 2005) a fost prima femeie inginer silvicultor din lume și prima româncă intrată în Guinness Book. Aceasta a practicat meseria de silvicultor timp de 25 de ani, având contribuții considerabile în domeniul ei, precum primul plan de împădurire națională din România, stabilit la suprafața de 100.000 ha, și lucrările de combatere avio-chimică a dăunătorilor din pădurile infestate din jurul Bucureștiului.
S-a născut într-o familie de dascăli, tatăl ei Chiriac Dragomir fiind învățător. De mică e pasionată de natură, de păduri, de verde și curat În anul 1933, după terminarea liceului, a fost îndemnată de părinți să studieze medicina, susținând examenul de admitere, pe care l-a luat. De asemenea, s-a înscris și la facultatea de silvicultură, însă rezultatele la cea din urmă se comunicau cu o lună mai târziu, timp în care ea a ales să urmeze medicina, dar care nu a atras-o. A renunțat la facultatea din urmă, reușind să intre la cea de silvicultură parte a Politehnicii din București. A fost singura persoană de sex feminin studentă în cadrul respectivei facultăți, stârnind atât admirația, dar și controverse, întrucât cei din jur o îndemnau să renunțe. Într-o perioadă marcată de prejudecăți misogine, o astfel de carieră era considerată tipic bărbătească. De aceeași desconsiderare a avut parte și în timpul regimului comunist, când a fost expropriată, fiind considerată dușman al poporului. A fost silvicultor între 1938 și 1973.
A contribuit la primul plan de împădurire națională din România, stabilit la suprafața de 100.000 ha, și la lucrări de combatere avio-chimică a dăunătorilor din pădurile infestate din jurul Bucureștiului, publicând în acest sens, în „Revista Pădurilor” mai multe articole. Cu toate acestea, s-a bucurat de aprecierea multor femei, pentru care a constituit un exemplu, dar și din partea unor organizații internaționale. A fost membru de onoare al Societății „Progresul Silvic”, filiala Prahova (1992), membru de onoare al Asociației Generale a Inginerilor din România și al Ministerului Apei, Pădurilor și Protecției mediului (1996). După pensionare, în 1996, a obținut Medalia de Argint Mare la Expoziția Filatelică binațională România-Israel, dar și o nominalizare pentru titlul de „Personalitatea anului 1997” de către „The American Biographical Institute”. Cu toate acestea, confirmarea că este prima femeie inginer silvic din ţară şi din lume sosește abia pe 16 februarie 2000, când primește o scrisoare de la vicepreşedintele Societăţii ”Progresul Silvic”, dr. ing. Cristian D. Stoiculescu. În primăvara anului 2002 a fost numită Cetățean de Onoare al orașului Bușteni. I-a fost dedicată o carte intitulată „Legământ cu taina codrilor”, scrisa de ziarista Rodica Simionescu în 2001, care urmărește drumul femeilor ce doreau să urmeze o carieră în silvicultură. Aceasta a murit în 2005.
Aurora Gruescu rămâne o figură emblematică în lumea silviculturii, fiind prima femeie inginer silvicultor din întreaga lume. Ea a deschis calea pentru femeile din întreaga lume care aspiră să urmeze o carieră în domeniul silviculturii și al științelor naturii. Curajul ei de a înfrunta prejudecățile și obstacolele de gen a deschis noi orizonturi și a schimbat percepțiile în societate. Moștenirea ei rămâne vie în memoria celor care au cunoscut-o și în inimile celor care îi urmează exemplul, inspirând și motivând generații întregi de femei să își urmeze pasiunile și să își îndeplinească visele, indiferent de obstacolele întâlnite pe drumul lor. Când călcați pe o potecă din codrii noștri fermecați amintiți-vă că și Aurora Gruescu a pus un gând și o faptă spre a păstra magia acestor locuri fără de care planeta noastră ar putea fi pustie.
