Era același calm dinaintea furtunii, acea liniște stranie care se așterne peste lume înainte ca soarta să decidă să ia un nou curs. Nu cu foc de tun, nu cu ultimatumuri diplomatice, ci cu o respirație, o tuse, un singur foc de armă la Sarajevo, o ultimă respirație la Teheran: așa încep marile răsturnări ale istoriei. Primul Război Mondial a început nu cu o armată, ci cu asasinarea unui om, Franz Ferdinand, Arhiducele Austro-Ungariei, a cărui moarte a fost ca o piatră aruncată în apă: mici ondulații care s-au transformat într-un val de maree, înghițind continente întregi. Dar la fel de inexorabil, la fel de discret, a început o altă catastrofă: gripa spaniolă, o armată invizibilă de viruși care a adormit milioane de oameni în 1918, fără uniforme, fără steaguri, fără o declarație de război. Și o sută de ani mai târziu, tiparul s-a repetat: un nou agent patogen, SARS-Cov 2, s-a răspândit ca o umbră pe pământ, nu pe linia frontului, ci în spitale, sufragerii și metrouri goale. Și apoi, în ianuarie 2020, prăbușirea unui avion de pasageri iranian, lovit de o rachetă la scurt timp după asasinarea generalului iranian Qasem Soleimani la Bagdad. La bord: 176 de persoane, inclusiv 82 de studenți iranieni, 63 de canadieni și 11 ucraineni și odată cu ei, un simbol: fragilitatea oricărei securități, a oricărei normalități, a oricărui control aparent. Aceste evenimente nu sunt puncte aleatorii pe o cronologie, sunt noduri într-o rețea de cauză și efect, de politică și biologie, de putere și vulnerabilitate. Moartea arhiducelui a fost scânteia, dar butoiul cu pulbere fusese de mult plin: rivalități naționale, alianțe militare, ambiții coloniale. Gripa spaniolă nu a fost doar un dezastru medical a fost tovarășul întunecat al războiului: cazărmi supraaglomerate, cadavre, răniți, sisteme de sănătate epuizate care au primit virusul ca pe o ușă deschisă. Și pandemia din 2020 nu s-a desfășurat în vid, a lovit o lume care deja se prăbușea la margini: prin crize climatice, decalaj digital și o schimbare globală de putere care s-a manifestat cu o claritate terifiantă în asasinarea lui Soleimani și accidentul aviatic ulterior.
Fiecare dintre aceste evenimente a fost atât cauză, cât și simptom ca două fețe ale unei monede care se răstoarnă constant în lumina istoriei. Ceea ce ne învață această paralelă nu este o simplă curiozitate istorică, este un avertisment deghizat în repetiție. Căci istoria nu se repetă ca un ceas mecanic care ticăie; se întoarce ca un ecou, mai liniștit, dar cu atât mai insistent dacă nu mai ascultăm. Arhiducele a murit într-o lume care credea în progres, în știință, în ordinea de nezdruncinat, și totuși s-a prăbușit în câteva săptămâni. Victimele gripei spaniole au murit într-o perioadă în care razele X erau deja cunoscute, dar virusurile nu erau încă vizibile. Și în 2020, aveam mașini de secvențiere, videoconferințe și sisteme globale de avertizare timpurie; și totuși am fost surprinși, nepregătiți și divizați. Mașina modernității funcționează, dar inima ei, încrederea dintre oameni, dintre națiuni, dintre știință și societate, bate neregulat. Și de fiecare dată când se clatină, ușa se deschide către imprevizibil. De aceea, această paralelă este mai mult decât o comparație: este o oglindă. O oglindă care ne arată că catastrofele rareori vin de nicăieri, ele cresc în crăpăturile ignoranței noastre, ale aroganței noastre, ale indiferenței noastre. Că o singură moarte, fie ea a unui arhiduce, a unui general iranian sau a unui tânăr student într-un avion poate schimba lumea, nu pentru că este importantă, ci pentru că o permitem. Pentru că uităm că puterea implică întotdeauna responsabilitate și că vulnerabilitatea nu este o slăbiciune, ci fundamentul comun al întregii existențe umane. Istoria ne șoptește: Nu există începuturi sigure, doar momente de veghe. Și poate, doar poate, aici se află singura noastră șansă: nu să prevenim inevitabilul ci să învățăm să-l suportăm cu umanitate.
Dar ce se întâmplă astăzi…? Prețul petrolului a ajuns la cote neimaginabile, iar de aici toate prețurile cresc. Șomajul a crescut și el. Deci, ce urmează? În urmă cu zece ani, pe baza documentelor din „dosarele recent publicate privind cazul Epstein au dezvăluit transcrieri ale unor întâlniri cu ușile închise de pe insula privată Little Saint James. S-a dovedit că bancheri de rang înalt, reprezentând instituții financiare importante (inclusiv JPMorgan Chase, Goldman Sachs și Sistemul Rezervei Federale), discutau o prognoză economică înfricoșătoare pentru 2026”.
Dar să fie pace! Ne rămâne doar să ne rugăm Demiurgului pentru ajutor.
