Printre cele mai reprezentative portrete biografice feminine ale Centrului Artistic din Baia Mare se află și acela al Ecaterinei Cristescu-Delighioz (1901 – 1973), un nume tot mai des întâlnit atunci când se vorbeşte despre pictura românească interbelică. Lucrările sale cu diferite teme ce-i poartă semnătura în original apar din ce în ce mai des pe piaţa liberă oficială a comerţului de artă din România. Dacă vom căuta, vom găsi în creaţia pictoriţei lucrări care ilustrează o operă diversă, populată de peisaje, de naturi statice, însă şi reprezentări ale motivului antropomorf, cu preponderenţă ale celui feminin.
S-a născut la Tulcea și a urmat Academia de Arte Frumoase din Bucureşti. Expune din 1929, a participat la Colonia de la Baia Mare, la Saloanele Oficiale şi la expoziţii de stat. A fost profesor la Liceul Spiru Haret din București. Pictorița Ecaterina Delighioz (căsătorită Cristescu) este menţionată în documentele vremii ca fiind prezentă la Baia Mare în anul 1919, venită în prima colonie studenţească de vară organizată în Școala Liberă de Pictură de la Baia Mare. Aceasta a fost deschisă pentru studenţii şcolilor româneşti superioare de artă, alături de studenţii şcolii de Arte Frumoase de la Bucureşti, fiind îndrumaţi de pictorul şi profesorul Ipolit Strâmbu.
Știm deasemenea că a lucrat la Baia Mare timp de şase săptămâni (iulie-august 1919) sub îndrumările profesorilor Ipolit Strâmbu şi János Thorma. Tot în această perioadă se petrece şi debutul expozițional al pictoriței Ecaterinei Delighioz Cristescu cu prilejul expoziţiei coloniei pictorilor români, organizată de studenţii bucureşteni ai lui Ipolit Strâmbu, la finalul lunii iulie. Cu acel prilej, artista a expus patru tablouri: două studii, respectiv două studii de portret, lucrări prezentate alături de alte realizări băimărene ale unor viitori artişti de marcă ai picturii româneşti interbelice precum Alexandru Phoebus, Lucia Dem. Bălăcescu, Mandia Ullea, Horea Igiroşianu, Michaela Eleutheriade şi Ipolit Strâmbu însuşi. Toate acestea se petreceau când artista avea 18 ani, fiind sudentă în anul întâi.
A absolvit facultatea în 1925, după solide studii academice efectuate sub îndrumarea câtorva dintre marii profesori universitari ai învăţământului artistic românesc interbelic: Ipolit Strâmbu, G.D. Mirea, Cecilia Cuţescu-Storck, Dimitrie Serafim. S-a manifestat expoziţional deosebit de activ în cadrul saloanelor oficiale de la Bucureşti (perioada 1933-1946), fiind considerată de specialişti ca o reprezentantă de seamnă a mişcării artistice feminine din românia interbelică.
Una dintre lucrările reprezentative din colecția centrului artistic Baia Mare, semnate Ecaterina Cristescu-Delighioz este „Doamna cu evantai”. În lucrarea „Doamnă cu evantai” (1936) observăm cum, după o bună perioadă de timp de la absolvirea studiilor, artista face un recurs la lecţiile maestrului Ipolit Strâmbu, realizând o pictură – probabil „de comandă” – care din punct de vedere stilistic, cromatic şi motivic, amintesc, evocă şi demonstrează acumulări temeinice din lecţiile ilustrului ei profesor. Realizată de artistă pe când avea treizeci şi cinci de ani, vârstă considerată de unii ca reprezentând limita primei maturităţi în viaţa unui artist, „Doamnă cu evantai”, este o compoziţie figurativă cu dimensiunile de 131×98 cm., statică – din punctul de vedere al mişcării, dar deschisă spre dreapta – din punct de vedere al arhitecturării secvenţei vizuale, înfăţişând un singur personaj, o tânără şi frumoasă doamnă aflată într-un interior specific caselor înstărite, aşadar o reprezentantă a elitei sociale din bucureştiul acelor ani interbelici, înveşmântată cu o rochie lungă ce atârnă până în podea. Personajul feminin este reprezentat într-o atitudine cochetă, cu evantaiul în mână, şezând comod pe o sofa acoperită de o cuvertură ţesută cu motive populare, lângă care se situează o masă rotundă, de dimensiuni relativ reduse, cu un vădit rol decorativ socotind după elementele pe care le identificăm pe luciul mesei: o vază cu flori ce stă pe o dantelă albă, rotundă şi alături un bibelou din porţelan fin înfăţişând două păsărele cântând, orientate şi ele spre interior, pe direcţia evantaiului. în partea de jos se poate observa o mică porţiune din parchetul bine lăcuit, care apoi este acoperit de un covor ţesut, de asemenea cu motive populare, iar în fundal, artista închide spaţiul tabloului cu planul peretelui alb, care în partea dreaptă lasă să se vadă o porţiune dintr-o uşă, tot albă, prevăzută cu ochiuri de sticlă.
Ecaterinei Cristescu-Delighioz este un sipet al sentimentelor transpuse mai apoi în culoare și contur, ilustrând în mod elocvent extensiile artistice ale creaţiei din „Centrul Artistic Baia Mare” în spaţiul picturii interbelice româneşti, pe de o parte, şi legăturile generative de necontestat ale artei băimărene cu pictura românească interbelică, pe de altă parte. Este o reală senzație de descoperire a unei comori faptul că aflăm de asemenea artiști ce au evoluat creativ în secolul trecut, lăsându-ne de zestre impresii și mesaje emoționante.
