Șantierele nou deschise au două mari avantaje, pe lângă implementarea noilor sisteme de alimentare cu apă, gaze, electricitate, canalizare sau construirea de noi autostrăzi, mai avem nesperata șansă de a descoperi urmele trecutului ce ne-au așteptat cuminți sub straturi de diferite depuneri sedimentare. Așa s-a întâmplat și cu specialiștii Muzeului Județean de Etnografie și al Regimentului de Graniță din Caransebeș (jud. Caraș – Severin) care au fost solicitați de curând în urma săpăturilor preventive pentru introducerea rețelei de apă și canalizare, care au scos la lumină sistemul de apărare al Cetății Medievale a Caransebeșului. Zidurile de apărare aveau o lățime de 3 metri, iar în fața acestuia se aflau trei rânduri succesive de palisade (întărituri făcute în scopuri militare, din trunchiuri de copaci așezate orizontal, sau din pari groși înfipți în pământ), formate din stâlpi de stejar ascuțiți. Aceste palisade au fost montate în apropierea șanțului de apărare care avea o lățime de șapte metri și o adâncime de cinci metri, și nu permiteau dușmanului să pătrundă în interiorul Cetății. „Cetatea Caransebeșului este menționată în documente încă din secolul al XIII-lea, dar acest sistem de apărare descoperit în aceste zile respectă planurile arhitectului francez Vauban, asemănătoare cu Cetatea de la Timișoara și cea de la Alba Iulia. Lucrările vor continua de-a lungul Străzii Traian Doda, unde se așteaptă noi descoperiri ale unei părți importante din construcțiile aflate în interiorul cetății. Stâlpii de stejar care constituie palisada cetății vor face parte din patrimoniul Muzeului din Caransebeș și vor constitui un domeniu de cercetare privind analiza dendrologică”, ne-a spus Diana Țîrdea, managerul muzeului caransebeșean.
Responsabilitatea științifică asupra cercetărilor arheologice la Cetatea Medievală din Caransebeș aparține dr. Siviu Oța, șeful Secției Arheologie de la Muzeul Național de Istorie a României din București, iar actualele descoperi sunt coordonate de către Iulian Leonti, arheolog în cadrul Muzeului Județean de Etnografie și al Regimentului de Graniță Caransebeș.
Pe măsură ce lucrările avansează, mai ales în zona străzii Traian Doda, arheologii se așteaptă la noi descoperiri ce ar putea completa imaginea fortificațiilor și a vieții cotidiene în interiorul cetății. Fragmentele fortificației medievale vor fi expuse în perioada următoare la Muzeul din Caransebeș. Cetatea Caransebeșului, atestată documentar încă din secolul al XIII-lea, a avut un rol strategic esențial în sistemul defensiv al culoarului Timiș–Cerna, fiind o fortificație de tip donjon înconjurată de ziduri solide și bastioane. Întărită de-a lungul secolelor de forțele imperiale și ulterior de otomani, cetatea a fost descrisă de călători străini precum Evlia Celebi ca fiind „o construcție trainică, cu două porți, peste 300 de case și o cetate interioară în cinci colțuri”. În perioada Habsburgică, sub comanda generalului Veterani și a inginerului italian Visconti, s-au pus bazele unei transformări majore după modelul Vauban, însă conflictele austro-turce au împiedicat finalizarea fortificațiilor. După Pacea de la Karlowitz (1699), cetatea a fost demolată, iar ruinele au fost treptat acoperite de construcțiile moderne ale orașului. Prin aceste cercetări sperăm într-o cunoaștere mai aprofundată a fortificațiilor de care s-a bucurat cetatea Caransebeșului, spre bucuria iubitorilor de istorie și nu numai. (G.V.G.)
