Un ideal ce pare aproape o contradicție în termeni, căci intelectualul, prin definiție, este un om al spiritului, al creației, un explorator al gândirii. Și totuși, trăim într-o epocă în care titlul de „intelectual” este deseori deturnat, furat de impostori, vândut pe taraba oportunismului ieftin. Vedem prea des pretinși oameni de litere, indivizi cu pretenții culturale, dar fără substanță, epigoni care se autoproclamă elite, fără a avea vreo operă în spate. M-am săturat de analfabetismul cronic din politica românească, de figurile caricaturale care ne decid soarta, de marionetele lipsite de coloană vertebrală ce și-au vândut sufletul și țara pentru firimituri. Trăim sub dictatura mediocrității, într-un sistem în care valoarea este împinsă la margine, iar destinul național este abandonat în mâinile unor pigmei ai gândirii. Aș fi vrut să văd Partidul Scriitorilor, o citadelă a conștiinței culturale, dar chiar și acolo domnește aceeași problemă: o minoritate de adevărați scriitori, sufocată de hoarde de maculaturiști, mediocri fără har, dar cu ambiții.
Dacă în curând nu va lua naștere un partid alcătuit exclusiv din oameni deștepți, autentici, capabili să acționeze ferm și rapid împotriva prăbușirii morale și politice, atunci România nu va mai fi o națiune, ci doar o colonie palidă, un teritoriu fără suflu, fără memorie, fără demnitate. Nu am aspirații politice, dar dacă acest partid ar prinde viață, mi-aș dori să fac parte din comisia restrânsă – trei oameni, niciunul înclinat spre compromis—care să decidă cine are dreptul să intre. Și vă asigur, niciun impostor nu va trece pragul. Doar cei care merită cu adevărat.
Situația actuală din România amintește de marile crize politice din perioada interbelică, în special de anii 1930, când țara era sfâșiată între lupte pentru putere, instabilitate guvernamentală și amenințarea unor forțe externe și interne care visau la dezmembrarea statului. Astăzi, suntem din nou pe un butoi de pulbere, dar, spre deosebire de trecut, pericolul nu mai vine doar din exterior, ci chiar din interiorul clasei politice românești, o clasă alcătuită din marionete, oportuniști și executanți ai unor ordine străine de interesele naționale. Fitilul a fost deja aprins. Ne aflăm într-un punct critic al istoriei noastre, unde deciziile de astăzi vor determina dacă România va rămâne o națiune suverană sau va deveni o anexă fără personalitate, fără voce, fără viitor. Instituțiile sunt slăbite, valorile răsturnate, iar oamenii cu adevărat competenți sunt fie marginalizați, fie reduși la tăcere. Dacă nu intervine rapid o forță capabilă să redreseze situația, riscăm un colaps total. Nu doar economic sau social, ci mai ales identitar. România este la o răscruce, iar dacă acest drum al decăderii nu este oprit, următoarea generație nu va mai recunoaște țara pe care noi încă o mai numim „acasă”.
