Carul numit România este împotmolit în mijlocul drumului. Drum național, drum județean, drum european? Dumnezeu știe. Tot așa cum românii de altădată, cei cu capul pe umeri, știau că dacă le rămânea atelajul înțepenit în miezul șleaului schimbau boii și nu carul. O pereche de plăvani sănătoși și vânjoși, învățați cu jugul și povara, și nu niște mârțoage în locul lor… „Jugul patriei”, din câte se știe, este vacant. Românii adevărați n-au fost obișnuiți – e o lege a pământului și a bunului simț – să folosească vaci la arat, la transport, la pădure, la alte munci grele. Mai ales că România n-a dus niciodată lipsă de boi. Dovadă și ceea ce se întâmplă în aceste zile. Clienți dintre cei mai diverși și nerăbdători caută „jugul neamului” și cu lumânarea, și cu bazuka, și cu mârlănia, și cu tot ceea ce le stă la îndemână ca să-și atingă scopul, să salveze, vezi Doamne, țărișoara, poporelul nostru. Ca dracul de tămâie mai toți fug însă de onoare, de demnitate, de cinste. Niște bașbuzuci, cu soldă ascunsă… Așadar, cum naiba să alegi în locul lui Johannis – unii l-au dezmierdat cu apelativul Joiannis; deci, un fost președinte de ultimă calitate, dacă nu s-ar împiedica de Băsescu – muște(rii) de teapa lui C. Georgescu, Elena Lasconi, Nicușor Dan, Lavinia Șandru și atâția câți vor mai căuta lumina BEC-ului. Între aceștia nu putea să lipsească, desigur, arnăutul Victor Ponta. Balcanic după bunic – albanez, cum a declarat singur – oricât și-ar da obrazul la întors acest cârlan (naș: I. Iliescu, bunicuța), va rămâne în mijlocul drumului (spre Rusia, spre Turcia, spre China, spre Serbia și cine mai știe ce azimuturi) grație caracterului său absolut puturos. Este termenul care tocmai l-a repetat „micuțul Titulescu” la adresa lui Crin Antonescu, alături de alte epitete josnice, cu o mânie oligofrenică. Ca un fel de miriapod – cu picioare multe, mari și dese și o terminație aeriană cât o ceapă stricată -, această seceră, ciocan și semilună („Ponta ce-am pontit”) uită că Johannis l-a izbit în zid ca pe un ultim nătărău, și, din minimă rușine, normal ar fi fost să stea locului și să-și țină gura… Puturos… O singură dată am stat apropiat de Victor Ponta. S-a întâmplat asta la Tg. Jiu, când a fost depus dosarul, în parteneriat cu Franța, pentru înscrierea operelor lui Brâncuși pe lista patrimoniului UNESCO. Atunci, Victor Ponta – prim-ministru, n-ar mai fi fost – mirosea a elicopter, cu care a ajuns în Capitala Doljului. Ulterior, cum tentativa lui a eșuat – adică, făcuse sânge în baligă, cum se mai spune – nu știu a ce-ar mai fi putut mirosi acest incurabil mincinos. Ofer aceste rânduri tuturor celor care, atunci când vine vorba de pauza politică a lui Crin Antonescu, se arată legați de nenorocitul slogan „noi muncim, nu gândim”.
Între ei, și diverse spirite evghenicoase, precum dilematicul domn A. Pleșu, mare ministru al Culturii, al Externelor, al Băsescului, al sorosismului (care înseamnă mult mai mult decât Soros însuși), fără opinteala căruia nu știu ce s-ar fi ales din biata noastră țărișoară. Apropo, vizavi de C. Antonescu și bețivăneală – o ticăloșie sfruntată – îmi vine în gând minunatul catren al lui Al. O. Teodoreanu (Păstorel), util și celor care, în același timp, și muncesc, și gândesc: „Oare nu-ți mai amintești/ Vorba din batrâni lăsată?/ Din beție te trezești,/ Din prostie niciodată… În rest, mai adaug, pentru orice eventualitate – mi-amintesc și de un procuror C. Panait (V. Ponta știe și mai bine despre ce este vorba) – și un fel de prezervativ pe capul acestor rânduri: textul-postare este un pamflet. Dacă-i nereușit, rămâne ca încercare…
Pe de altă parte, ca represalii față de hotărârea BEC-ului, Ilan Muscă, Mască sau cum s-o mai citi numele acestui lunatec, tocmai l-a asigurat pe CG rătăcitorul că USA va retrage Legiunea XIII Gemina din România! E rău de tot. Mai ales că și o sursă estică a dat veste mintenaș că și Kremlinul va anunța chiar mâine retragerea Armatei a 14-a de dincolo de Nistru. Și uite așa, de la Nistru pân-la Tisa, CG se poate plimba ca țarul prin votcă… Desigur, purtat de subțiori de hoarda lui de mardeiași. Fapt posibil doar atunci când Catalanu-i va fi în pauză de masă. Lăsând gluma la o parte, depășește absolut orice limită a bunului simț uman hăbăucelile individului Elon Musk exaltatul. Chiar turbatul! Sigur, America n-a fost întemeiată de îngeri. Și nici de heruvimi ori de sfinți. Știu ce spun. Am văzut ce înseamnă acest mare stat ultra-prosper, bazat pe onoare și muncă cinstită. Am ajuns acolo în trei rânduri – ultima dată în anul 2008. Mi-a fost destul. În Rusia n-am avut nevoie decât de o singură călătorie, ca să mă conving! Dar nici România nu-i o baltă a nimănui în care acest buhai intercontinental, rău de muscă, să tot arunce cu câte o piatră în oglinda apei noastre și să numere, lacom, câți draci omoară dintr-o lovitură. Dacă-i pe așa, Musk să nu rămână doar la salutul roman, al Legiunii, ci să-l ia pe tartorul CG și să-l pună, bunăoară, guvernator al canalului Panama sau, de ce nu, al Groenlandei. Vrea pentru el și mai mult? Să-l ducă pe o altă planetă!Nu știu cât voi mai putea răbda această ingerință mârlănească, soră bună cu J.D. Vance, veritabil bostan de Halloween, care mi l-a răscolit în gând pe unul A. Vîșinski. N-am de ales. Voi căuta volumul Mariei Banuș, „Ție îți vorbesc, Americă!” Nu mai spun că se apropie și ziua de 4.IV.1944. Neînfricații piloți americani știu ce înseamnă această dată pentru București și bucureșteni. Bine că nu era gata, pe atunci, bomba atomică…
Cu toate acestea, nici Musk, Vance ori Trump nu înseamnă America. Pe bune. În rest, cât am citit, văzut la fața locului sau am învățat, mi-a rămas convingerea că dacă vrei să-ți aperi moșia nu închiria câini de pază, ci ridică-ți ziduri, cu metereze. Și veghează-le nu cu mâna goală…
