Discul lui Paternus, episcopul orașului Tomis, se află la Muzeul Ermitaj

În anul 1912, la Malaia Perescepina (Малая Перещепина), în actuala Ucraină, lângă Poltava, a fost descoperit un mare tezaur format din mai multe vase și bijuterii de aur și de argint, în cuprinsul căruia, pe un mare disc – taler din argint aurit, o inscripție gravată menționa numele episcopului orașului Tomis, Paternus. Talerul făcea parte dintr-un mare tezaur de obiecte de aur şi argint, în număr de peste 400 (în catalog colecția apare cu 137 obiecte) şi cântărind cca 50 kg. Obiectele din tezaur sunt datate între secolul al IV-lea şi sfârşitul seco­lului al VII-lea, când au fost îngropate, şi vor fi aparţinut unei căpetenii „barbare”, care le va fi prădat din Imperiul romano-bizantin sau primit ca răscumpărare pentru ostateci. Cinci dintre ele, între care şi talerul cu inscripţie (în formă de disc), au aparţinut foarte probabil tezaurului bisericii metro­politane din Tomisul antic, de unde au fost prădate de către avari. Talerul are diametrul de 0,61 m şi adâncimea de 0,055 m. Pe margini are o friză împodobită cu un decor vegetal şi animalier, în care au fost încadrate medalioane de aur: patru rotunde, decorate cu cruci, şi patru ovale, fără decor.

O a doua friză cuprinde o inscripţie latină, iar în centrul talerului se află „chrismonul” cu literele apocaliptice AΩ. Cele două frize, ca și „chrismonul” (Labarum) sunt aurite. Pe revers se află o altă inscripţie punctată în interiorul piciorului talerului, care arată greutatea „argintului curat”, a „aurului curat”, întrebuinţat pentru medalioane, şi a „aurului ameste­cat” cu argint, întrebuinţat pentru părţile aurite, în sfârşit, pe fundul dis­cului se află patru sigilii: două rotunde, unul triunghiular, şi altul hexagonal. Istoricii au avut ceva controverse pe baza studiului acestui disc prețios. Astfel, Matzulewitsch, la sugestia lui S. A. Jebelev, a înţeles că textul ar arăta că talerul a fost făcut din nou, „din obiecte mai vechi” (topite), de aceea completează inscripţia existentă astfel: „ex antiquis (operibus hoc opus) renovatum est”.

Alţii (ca Farmakovski) au crezut că talerul n-a fost unitar: friza exterioară, decorată cu motive vegetale şi animaliere, şi corpul talerului, fără friza cu inscripţie şi „chrismonul”, ar fi aparţinut altui disc mai vechi, din secolul al IV-lea. Paternus ar fi renovat talerul adăugând monogramul lui Cristos şi inscripţia cu numele său. O altă modificare a discului s-ar datora „barbarilor”, care ar fi adăugat medalioanele rotunde, umplându-le cu smalţ sau pietre scumpe (cum subliniază Matzulewitsch). Dar inscripţia punctată de pe piciorul vasului se referă la greutatea totală, nu numai la o parte din el, ceea ce pledează pentru unitatea obiectului; greutatea indicată este aproape egală cu cea reală a vasului. În plus sigiliile pledează şi ele pentru unitatea vasului. Atât sigiliile, cât şi inscripţia privitoare la cantitatea și calitatea materialului utilizat la facerea talerului au fost gravate înainte de prelucrarea obiectului.

Menţionarea episcopului Paternus constituie un element preţios pentru datare. Actele sinoadelor ne fac cunoscut pe Paternus Tomitanae civitatis  antistes (Mansi, Acta concil, VIII, 481) în legătură cu cearta dintre el şi călugării sciţi, la începutul secolului al VI-lea, din cauza disputelor monofizite. Acelaşi Paternus participă la un sinod la Constantinopol, în anul 519, şi cu acest prilej el semnează actele sinodului, la loc de frunte, intitulându-se: Paternus misericorăia Dei episcopus provinciae Scythiae metropolitanus (Mansi, op. cit. 492). Titlul episcopus metropalitanus, în contextul altor ştiri, justifică ipoteza (v. Em. Popescu, Dacia, N.S., 13, 1969, p. 411 şi urm.) după care Paternus a fost primul mitropolit al Scythiei, având sub autoritatea sa 14 episcopate. În inscripţia noastră el poartă epitetul reverentissimus, foarte frecvent în secolul al VI-lea şi acordat mai ales episcopilor, dar şi altor clerici, mai mari sau mai mici în grad. Numele împăratului Anastasius aflat pe unul dintre sigilii, constituie şi el un indiciu de datare. Se poate spune deci că discul a fost refăcut sub Paternus sau cu cheltuiala sa, la începutul secolului al VI-lea, în timpul domniei lui Anastasius. Sub acest împărat Scythia cunoaşte începutul unei epoci de înviorare a vieţii economice, cu urmări importante pe plan cultural-religios. Precizări cronologice şi mai mari asupra talerului se vor putea face atunci când vor fi descifrate şi sigiliile. Dacă citirea „Ἰωάννου κόμητος” de pe unul dintre sigilii este corectă, atunci comitele menţionat ar putea fi „comes sacrarum largitionum”.  Nu se poate spune dacă talerul a servit ca obiect de cult sau a făcut parte numai din tezaurul catedralei din Tomis. Greutatea lui deosebit de mare (7855,11 g) făcea mânuirea lui dificilă, şi aceasta ar pleda pentru faptul că a constituit un obiect de tezaur.

După Corina Nicolescu ar fi fost o anaforniţă. Tehnica de lucru ar indica faptul că a fost confecţionat la Constantinopol. În formă de disc (rotund, ca altarele geto-daco-trace) cu un diametru de 61 cm și o greutate de 7,855 kg, această patenă (vas folosit pentru pâinea sfințită – anafură) este ornamentată cu splendide motive vegetale și animale (necesitatea ocrotirii naturii, așa cum este ea, în stare sălbatică; sfintele păduri). Un decor în formă de ghirlandă de viță de vie în care apar din loc în loc păsări și animale cu semnificație simbolică, cunoscute în întreaga artă paleocreștină (mielul (jertfa de sânge), păunul („ochiul a toate văzător”), cerbul (Sarabha; Pomul Cosmic al Vieții ce se va prăbuși), porumbița („sinceritatea, puritatea”, aflată în Pomul Vieții) și câte un coș cu fructe împodobește marginea discului (coș ca și Corn al Abundenței; „Pan – E – R”, sau „Renașterea e a lui Pan”). Patru medalioane mari cu câte o cruce în interior și alte patru mai mici întrerup acest décor (un total de opt – semn al octogonului, al celor două Lumi suprapuse). În central engolpionului („TA-Ler”, sau în bustrofedon „Tera – L” (care „dă colțul”); sau „Pa-tera” (patera)) apare monograma lui Hristos flancată de literele A (alpha; un nou început; c-om-pasul făcut în spațiu de planeta noastră, sau săritura țapului) și Ω (omega; ca formă a mitrei papale, vas răsturnat peste noi cu noua creație ce se va naște – Fiul) înscrisă într-un cerc (Bota Cerească) pe care este gravată incripția în latină care menționează numele lui Paternus (cu înțeles de „Tatăl nostrum”), ca episcop de Tomis („+ EX ANTIQVIS RENOVATUM EST PER PATERNUM REVERENTIS. EPIS. NOSTRUM. AMEN.” – În traducere fiind: „(Acest disc) a fost făcut din nou, din (piese) vechi, prin grija lui Paternus, preacinstitul nostru episcop“ (sensul poate fi și acesta: „Din cele vechi – demolate, zobite, trecute prin morile cerești, prin cataclysm – se vor face cele noi, mayaua ce va fermenta aluatul (Nașterea din Nou”).Numele episcopului tomitan apare și în actele Sinodului patriarhal de la Constantinopol din anul 520, unde semna ca „mitropolit al provinciei Scytia“: „Paternus misericordia Dei, episcopus provinciae Scythiae metropolitanus“(Paternus, prin mila lui Dumnezeu, episcop metropolitan al provinciei Scythia).

Paternus este primul și singurul episcop de Tomis cunoscut sub titlul de „episcopus metropolitanus“. Această titulatură arată că în timpul împăratului bizantin Anastasius (491-518), sub autoritatea acestui episcop se aflau cele 14 episcopate existente în cetățile mai importante de pe teritoriul Dobrogei (Axiopolis, Capidava, Carsium, Callatis, Constantiana, Histria, Tropaeum Traiani, Troesmis, Noviodunum, Aegysus, Salsovia, Halmyris, Zaldapa, Dionysopolis). Această descoperire ne confirmă importanța anticului Tomis și a Dobrogei în acea perioadă, până la migrații și jugul otoman, care au sărăcit total zona. Pentru a vedea toate acestea, trebuie să facem o călătorie în timp. Astfel, cele mai vechi dovezi ale existenței umane în Dobrogea au fost descoperite în apropierea comunei Peştera, unde a fost găsit unul dintre cele mai vechi situri arheologice din Europa, datând din Paleoliticul Inferior şi având o vechime de 380.000 de ani. Descoperirea a fost făcută de o echipă formată din arheologi români şi germani care lucrează pe situl de pe Dealul Guran descoperind aici numeroase vestigii care atestă prezenţa în regiune a primilor oameni. În perimetrul municipiului Constanța au fost scoase la lumină dovezi umane din perioada paleoliticul mijlociu (cca. 120.000 – 35.000 î.Hr. Astfel, la Mamaia-Sat și la nord-est de Năvodari au fost degajate două locuințe tipic musteriene, cu numeroase unelte de silex ce relevă și aici prezența omului de Neanderthal. Neoliticul aduce o adevărată „revoluție“ în dezvoltarea societății umane prin schimbările și inovațiile social-economice. Urmele culturii neolitice Hamangia (4.200-3.700 î.Hr.), proprie Dobrogei, sunt prezente pe întreg litoralul.

Acum descoperim și noi uimiți istoria acestui pământ dintre Dunăre și Mare, zbuciumată, de mii și mii de ani. Printre alte dovezi ale unui trecut antic strălucit aflăm și prețiosul disc – taler al marelui episcop de Tomis, Paternus, dar și alte obiecte de argint ale Tezaurului Metropolitan al orașului Tomis, care acum se află în vitrinele Muzeului Ermitaj din Sankt Petersburg – Rusia, alături de alte obiecte prețioase aparținătoare de acest mare tezaur descoperit în Ucraina. Aceste minunate artefacte antice fac parte și din istoria noastră și a pământului românesc și trebuie să se știe acest lucru.

Un răspuns la Discul lui Paternus, episcopul orașului Tomis, se află la Muzeul Ermitaj

  1. Pingback: Studii de istorie și de spiritualitate creștină (vol. II) [II] – Teologie pentru azi

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*