Folclor din Mehedinți: Balada Miorița (varianta)

,,-Lae, bucălae,

De trei zile-ncoace

Gura nu-ți mai tace!

Ori ești bolnăvioară,

Mioriță, mioară?

– Drăguțule bace,

Dă-ți oile-ncoace,

La negru zăvoi,

Că-i iarbă de noi

Și umbră de voi!

Stăpâne, stăpâne,

Să-ți mai chemi un câine,

Cel mai bărbătesc

Și cel mai frățesc,

Că-n apus de soare

Vreau să mi te-omoare

Baciul ungurean

Și cu cel vrâncean,

Că ai oi mai multe,

Mândre și cornute

Și caii mai-nalți

Și câini mai bărbați!

– Mioriță, mioară

Dac-o fi să mor

Pe câmp de mohor,

Să-i spui lui Vrâncean

Și lui Ungurean

Să mă-ngroape

Pe-aici pe-aproape,

În strunga de oi,

Să fiu tot cu voi,

Ori în dosul stânii,

Ca să-mi aud câinii.

Astea să le spui,

Și la cap să-mi pui

Fluieraș de fag,

Mult zice cu drag!

Fluieraș de soc,

Mult zice cu foc!

Fluieraș de fire,

Mult zice subțire!

Vântul când va bate,

Prin ele-o străbate

Și oile s-or strânge,

Pe mine m-or plânge!

Câinii s-or aduna,

Pe min-m-or lătra,

Din somn m-or deștepta!

Iar pe vale de-oi vedea

O mamă bătrână,

Cu brâul de lână,

Să-i spui adevărat,

Că m-am însurat

Pe-un picior de plai,

Pe-o gură de rai.

Și la nunta mea

A căzut o stea!

Soarele și luna

Mi-au ținut cununa;

Brazi și păltinași

I-am avut nuntași;

Stele mii și mii

Le-am avut făclii;

Păsări mici și mari

Mi-au fost lăutari!

Să nu spui la măicuță,

S-aibă frică, drăguță!”