Arhive autor: Ovidiu M. Curea

Carul înaintea boilor…

Inventatorul intrase în criză de inspirație. O acută criză de inspirație. Și îl ținea demult. Demult, de nici nu mai știa de când. Lumea începuse să se uite cam chiorâș la el. Ce facem ăsta? Mai inventează el ceva sau


Calificarea politicienilor…

Unul dintre lucrurile pe care nu le înțeleg (există cineva care înțelege toate lucrurile?) este ce calificare au politicienii. Știu că pentru orice meserie, pentru exercitarea oricărei meserii, cea de instalator, de doctor, de zidar, de inginer, de strungar, de


„Păi, vezi, dacă ești prost?”

Nu vede, băi, Cocoșilă. Nu vede. Cine se vede pe sine că e prost? Fiecare îl vede pe celălalt că e prost. Pe el se crede deștept, iar dacă are dubii, atunci îi găsește ăluilat niște chichițe sau dacă nu,


Cât o să mai râdem?

Un articol din Revista „Flacăra” lui Adrian Păunescu semnat de către Doina Dabija, strălucită urmașă a marelui patriot și scriitor Nicolae Dabija, soră geamănă cu Ana Maria Păunescu în ale scrisului, în ale iubirii de neam și dedicației necondiționate de


O întâmplare, două și câte or mai fi…

Dau să mă urc în mașina pe care o aveam parcată lângă bordura unui bulevard din preajma Gării de Nord, când privirea îmi este atrasă de ceva de pe trotuar. Un tânăr la vreo duăzeci și ceva de ani, îmbrăcat


Socoteala din târg…

Interesantă și dramatică evoluție a imaginii pe care statul, instituțiile sale reprezentative, o capătă în ochii populației. Dacă înainte statul reprezenta pentru public adevărul absolut, afirmațiile venite din zona sa fiind lucruri clare și sigure și nu aveau nevoie de


Șansa noastră de a ne trezi…

Românii ca popor niciodată nu au fost agresivi, nu s-au dus peste nimeni să-i jefuiască, să-i cotropească, să-i subjuge. Și-au văzut de viața lor, de gospodăria lor și mai degrabă s-au dat în lături de la primejdii decât să le


Împușcați privighetorile și prăjiți greieri în tigaie!…

Vă place metafora? Dar imaginația bolnavă? Și dacă-ar fi adevărat? Dacă s-ar răsturna cerul și ar curge mările în el? Dacă pompierii ar umbla cu focul printre căpițele de paie și glugile de coceni? Dacă la guvern miniștrii ar sta


„Hasta la vista, baby!”…

Era dimineața de mai. Afară se auzeau rândunele țipând. Din înaltul cerului veneau nebunește în picaj de credeai că se vor izbi de peretele blocului. În ultimul moment, când închideai ochii ca să nu vezi impactul, se întorceau măiestru în


În aer…

Cineva își bate joc de noi. Bătaie de joc grosolană, mitocănească, grețoasă, lipsită de orice fel de reținere. Cineva își bate joc de bărbat și îi spune că nu e bărbat, că de fapt e femeie, numai să vrea, sau,