Arhive autor: Cezarina Adamescu

Dumnezeu întors pe meleaguri natale

Orice om e mişcat până-n adânc de fiinţă atunci când se gândeşte la leagănul copilăriei. Matricea în care a petrecut cei dintâi ani ca prunc, în care a  fost legănat   la sânul mamei, şi apoi a făcut  primii paşi, nesiguri,


Nemulțumiri (opinii)

Cred că jumătate din populaţia matură a României, e nemulţumită şi mărunţeşte din buze, ba unii chiar vociferează, din pricina faptului că sinuciderea fostului premier a dat greş. A fost o înscenare? A fost reală? Iată un bun prilej de


Zăduf

Zile calde, toride, Cireşar. Oamenii se răcoresc cum pot. Noi mergem cu Berlina albioară la Gârboavele (babe gârbovite?) – la 15 km de Galaţi, într-o pădure de stejari, cea mai mare rezervaţie de stejari din ţară. Ne instalăm hamacul şi


Mă tot străduiesc…

De câteva zeci de ani încoace, să ridic la nivel de acceptare, să înalţ la rang de poet sau scriitor debutant, pe anumiţi confraţi care, se străduiesc să facă lumină cât pot, dar niciodată deajuns. Alte mărgăritare de dat la


Aproape degeaba

De muuultă vreme, am încetat să mai citesc ceva din creaţiile mele şi de ale altora, în public sau chiar într-un cerc restrâns. Pentru că, oamenii NU MAI AU NEVOIE DE CUVINTE. Le sunt de prisos. Lor le ajung gesturile.


Trei ani de neuitare…

Abia dacă ni se zvântaseră lacrimile pentru fratele preaiubit Grigore Vieru, la patru luni de la plecarea sa intempestivă şi iată, o nouă năpastă în Fiinţa sfârtecată a Basarabiei. A plecat dintre noi spre o lume liberă de toate constrângerile,


Bookfest 2012

Iată-ne la Ediţia a VII-a a  Salonului  Internaţional de carte Bookfest, 2012, în Pavilionul central ROMEXPO, organizat în perioada 30 mai-3 iunie. Salonul se va bucura de 300 de evenimente: lansãri de carte, sesiuni de lecturã şi întâlniri cu personalitãţi


Despre poemul cel mai lung din lume…

Nu demult am avut bucuria de a descoperi, în infinimea de reţele literare, o publicație care promovează poezia, într-un chip inedit. Ziarul „Naţiunea”, prin redactorul-șef adj. Romeo Tarhon, a luat iniţiativa de a face România cunoscută, nu prin frunzuliţa cea


Din jurnalul domnei Prigor

– fragment – Un clinchet uşor de flacoane o făcu să se mişte în aşternut şi să suspine. Vag, îşi dădu seama că o umbră se învârtea pe lângă patul ei. Îi întunecă o clipă faţa şi ea făcu efortul


O revărsare albă de iubire…

Ninsoarea dorului de casă ori dorul ninsorii de acasă…Cea care cade pe suflet şi acoperă tot ce e gri şi pământiu şi pustiu…O zăpadă, cum altfel decât purificatoare în care-ţi scalzi privirea, îţi afunzi mâinile şi picioarele şi poţi face