Arhive autor: Nicolae Bălașa

Despre libertatea de a fi prostul statului…

Lăsând și gluma, și ironiile pentru altă dată, mai întâi am să vă spun, pe scurt, punctul de vedere cu privire la noțiunea de libertate, prezentat într-o conferință publică de către profesorul Gabriel Liiceanu. Plecând de la afirmația unui alt


Despre dor și firea de a fi (a ființei)…

Fără a face caz de statistici, ca români voluntari/sufletiști din fire, suntem convinși de faptul că termenul „dor”, în varii forme gramaticale, este, probabil, cel mai utilizat de întreaga populație, pe tot parcursul vieții, dar mai ales în adolescență. Alături


Despre omul tâlhar și îndepărtarea de sine

De când mi s-a pus condeiul în mână și am învățat să citesc, cu alte cuvinte, după ce am început să conștientizez lumea, m-am tot întrebat: cum și în ce fel ne-am îndepărtat de substanța noastră inițială, substanță din substanța


Despre Târâie-brâu în marele sat și Scârță, vechiul și noul delator la stat…

Înainte de a vorbi despre un alt tip de om, evident, și el într-un permanent război cu el însuși, precizăm că acea curățenie a omului interioară și exterioară, curățire sugerată în capitolul anterior, este, înainte de orice, un permanent îndemn


Despre devenirea imbecililor și firescul de a fi al vieții…

Diversiunea, de la micile găinării, până la marile manipulări, formă abjectă a minciunii manifeste, provoacă durere, chin și chiar vărsări de sânge. În cele din urmă, efectul de bumerang te șterge de pe fața pământului și pe tine, găinarul sau


Despre sărăcie. Marxismul cultural – mijloc, culoare și nuanță la societățile deschise

După cum ați observat, cam toată pledoaria noastră, făcută în ultimul timp, s-a axat pe ideea de naștere, apoi pe ideea de viață, sens și, desigur, pe ideea de moarte. Alături lor, și marile teme ce creionează mersul nostru prin


Despre moarte, formă firească de a trăi în nefirescul vremurilor…

„Domnule Eugen Ionescu, care e cea mai mare durere a dumneavoastră?” a fost întrebat într-un interviu… „Cea mai mare durere e că soția mea și fetița mea vor muri într-o zi”… Am început articolul cu acest citat din emisiunea „Profesioniștii”,


Despre ieșirea din firesc, nelegiuiri și prăpădul vremurilor…

„Răbdare, răbdare, dar să știm și noi, că de la o vreme ne cam duci cu zăhărelul și poveste, ioc! – a sărit moș Gheorghe, bunicul Sarrei, navetist, întors de pe lumea ailaltă, scos din sărite de vremurile de acum,


Despre minciună și neființă într-o lume în derivă…

Face omul ce face, bântuie până dincolo de stele, în ceruri, în ideea de a se ști ceva mai bine și, în ultimă instanță, tot la el, aici, pe pământ, între oameni, se întoarce. Neliniști interioare pun stăpânire pe întreaga


Despre omul narcisist cu sufletul drigărie umblătoare…

De la începutul acestor dezbateri ce au avut ca problematică centrală, sensul vieții, sens dat de la venirea în lume, până la plecarea din același loc, las, la tot pasul, impresia că tot caut nod în papură aproapelui, la general,