„Portalul dintre lumi”… Cam aşa se poate descrie zona unde întâlnim „Scocul Urzicarului”, „Cheile Urzicarului” şi „Portalul”, aici aflându-se cu siguranță, unul dintre cele mai spectaculoase locuri din zona Văii Jiului, mai exact în zona oraşului Uricani… Sau poate unul dintre cele mai spectaculoase locuri din țară. O să fie greu să descriem traseul din „Scocul Urzicarului”. Scocul este un canal, jgheab prin care curge apa pentru a pune în mișcare roata morii sau a joagărului. Deasemenea jilipul (valea) pe care se coboară buștenii într-o exploatare forestieră sepoate numi scoc. Cel aflat aici este extraordinar de spectaculos, dar greu de descris – un canion îngust, cu forme spectaculoase, cu urcări abrupte, pereți verticali, cu praguri înalte și cu un portal natural impresionant (semn al unei vechi peșteri prăbușite) la capăt de drum. Soarele arde și noi ne bem cafeaua pe marginea șoselei la Câmpu Mielului, undeva între Câmpu lui Neag și Câmpușel, după prima parte a cheilor Jiului de Vest (partea din aval), loc unde peisajul se deschide. Un panou de informare și o mică parcare „trădează” prezența unui traseu touristic căutat. Căci privind în direcția lui, poteca pare că dispare în stâncă (și așa și este, într-o anumită formă). Traversăm poiana și marcajul „floare roșie” (marcaj atipic, pe care tot în zona Văii Jiului l-am mai văzut) ne poartă printr-o strâmtoare spectaculoasă. E clar că locul a fost săpat de apă, dar apa a dispărut undeva în subterane. E primăvară și vegetația este mică, probabil că la vară va fi ceva mai neplăcut, când vor crește mari urzicile (s-o numi Scocul Urzicarului dintr-un anume motiv…).
Pereții verticali ne impresionează și facem poze multe. Înaintăm repede și ușor, deși unii ar zice că traseul este dificil – se urcă permanent, dar cel puțin la început nu îți dai seama. Am zice că traseul are 4 părți delimitate chiar de natură prin trei praguri înalte. La primul prag, o funie ne ajută să urcăm, după care urmează o altă parte de canion spectaculos. Nici nu observăm că trecem pe sub un sfinx destul de evident (pe care l-am observat abia acasă, în poze). Traseul trece pe sub o stâncă și îl urmăm fascinați (nici nu te poți abate, dealtfel, ești ghidat chiar de canion), trecem alt prag „dotat” cu o scară șubredă de lemn. Din loc în loc sunt mici deschideri de cer care lasă loc vegetației și florilor de primăvară să crească libere. Urmează fascinantul pod natural din Dâlma Ciocanelor. Trecem pe sub portal și privim în sens invers – versantul din spate și stâncile de sus oferă un peisaj spectaculos, greu de surprins cu telefoanele noastre „fotografice”. Se pare că prin portal vedem chiar muntele Piule pe care am vrea de mult să urcăm, dar nu am avut ocazia. Drumul de întors este la fel de spectaculos, oferă alte unghiuri asupra micului canion. Ajungem la mașină la fix 3 ore de la plecare și ne dăm seama că ne-a plăcut foarte mult la portal, căci din cele 3 ore, 1h și 45 de min a fost drumul. În restul timpului am admirat peisajul! Oricum, de la intrarea în culoar am rămas surprinşi de ceea ce natura avea să ne ofere vizual. În fața noastră se deschidea o altă lume… o lume uitată… o lume a urieşilor… o lume hiperboreeană… când deodată i-am văzut chipul din piatră… Străjerul… Străjerul de piatră devenea ghid şi ne îndemna să continăm drumul spre „Portal”, gândurile deveniră cuvinte… cuvintele deveniră forme… simboluri… semne. În minte, întrebările aveau răspuns, imaginația zbura departe… Poteca tematică turistică a fost marcată cu semnul „floare roșie” și începe de la DN 66A, zona Câmpul Mielului, unde a fost montat un panou informativ și un indicator din lemn. (George V. Grigore)
