Energia costă în Europa de trei ori mai mult decât în SUA. Acest cost se reflectă atât în buzunarul omului de rând, cât și în lipsa de competitivitatea sau chiar în falimentul cvasi-generalizat al întreprinderilor UE. Pe viitorul pe termen mediu, nu se întrevede nicio luminăță la capătul tunelului – producția de energie scade, pe măsură ce se abandonează tot mai multe capacități de producție din surse clasice sau nucleare (doar Franța are un program de reconstrucție a centralelor atomice), necesarul de energie pentru mașini electrice, încălzire casnică pe energie electrică, digitalizatre, centre de baze de date și Inteligență Artificială crește. Lecție de economiei politică, de clasa întâi: o marfă care este rară, dar și foarte insistent cerută, va deveni o marfă scumpă. E aritmetică simplă.În aceste condiții, a gândi și a pune rapid în practică o strategie europeană de Securitate Energetică, în condiții de reziliență și competivitate este a încerca să rezolvi un fel de teoremă a lui Fermat sau o ecuație Dirac de trei ori mai încâlcită (three times quantic entanglemet, gen). Cea mai mare bătaie de cap: pe de o parte avem o cerere de electricitate care crește exponențial, iar pe de alta nu avem destule surse ca să o acoperim.
Cererea enormă și în continuu crescătoare vine de la centrele de baze de date, acele chestii pe care nu le vedem, dar care ne asigură digitalizarea și care consumă foarte, foarte multă energie electrică, intrând în competiție nu numai cu industria clasică și agricultura (ocupații cam pe cale de dispariție în Europa, care a decis să le externalizeze în China, de care acum e dependentă), ci și cu plitele electrice, automobilele și autobuzele electrice și Inteligența Artificială. Trecerea de la sursele clasice de energie la cele „verzi” nu s-a făcut, nu este posibilă tehnologic, e foarte scumpă, e fluctuantă (poate da dese balck out – uri) și nu este suficientă. Irlanda, țara care găzduiește sediile europene ale tuturor întreprinderilor Big Tech americane și care are cele mai multe centre de baze de date pe cap de locuitor, datorită politicilor fiscale super prietenoase aplicate în ultimii 20 de ani, nu mai puțin de 23 la sută din totalul de energie a țării e păpată de acești monștri sacri digitali. Creșterea economică spectaculoasă din ultimii ani se răzbună acum prin prețuri enorme la energie pentru populație și afundarea în insolvență a industriei clasice și a agriculturii.
Mai este o problemă, chiar mai rea, revelată tot în Irlanda. Centrele de baze de date trebuie permanent răcite. Soluția obișnuită aplicată în ultimii zece ani a fost răcirea cu vapori de apă, ceea ce are nu numai costuri financiare mari, ci și costuri ecologice – apa uzată este apă moartă, inutilizabilă în consum uman, animal sau agricol. Actorii din domeniul cu care am discutat la Parlamentul European sau la vizitele efectuate la câteva centre de baze de date au spus că acum se folosesc sisteme circulare de răcire cu apă, iar nu vapori, dar nu mi-e clar dacă toată lumea a renunțat la vapori. Sunt sigur că nu e cazul cu centrele de baze de date (puține la număr) din România. Nvidia, gigantul american care face cipurile pentru IA și centre de date, valorează acum cam 4,7–5,4 trilioane de dolari. Este de departe cea mai valoroasă companie listată la bursă din lume, depășind Apple, Meta, Google, Microsoft și Amazon. Nvidia înghite o grămadă de energie și risipește milioane de tone de apă pe zi. Cu toate acestea, crește permanent nevoia de energie și de apă. Chiar e de neînțeles cum se face că tehnologia, în loc să ieftinească energia, o scumpește și o rarefiază…
Europa rămâne pe loc. Producția de energie tot scade, în timp ce consumul crește. Iar nota de plată finală se „sprijină” pe buzunarul consumatorului, care va fi nevoit, curând, să achite noi taxe pe amprenta de carbon, sub formă de certificate de CO2 pentru automobile personale, fumul de la centrala de apartament sau de la sobă și cota parte din biletul de acces în mijlocul de transport în comun, unde nu calci decât dacă faci plăți… digitale… Este ceea ce ne pregătește UE sub forma noului Emissions Trading System, intitulat, ca în Rambo sau în Star Wars, ETS2. Întrebarea mea este: n-ar fi fost mai logic să încercăm mai întâi să acoperim cererea uriașă de energie necesară digitalizării, mașinilor electrice și Inteligenței Artificiale și, din mers, să facem tranziția lină spre energia „verde” și gratuită, ca în filmele SF?
