Sfântul inel al mănăstirilor creștine din jurul Bucureștiului este cel din care se ridică rugi aprinse către cer și care stau ca o pavăză de netrecut pentru energiile negative care tind să ne copleșească astăzi. Aici nevoiesc în numele Domnului sute de călugări și măicuțe necunoscute, care se roagă zi și noapte. Dintre aceștia sunt și au fost mulți oameni exemplari, care merită a fi cunoscuți ca modele de tinerele generații. Când Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, în ședința de lucru din 1 iulie 2025, a aprobat canonizarea a 16 femei cu viață sfântă (mucenițe, monahii, soții de domnitori, mame de sfinți și mărturisitoare), iar apoi a avut loc Sfânta Liturghie din 6 februarie 2026, la poziția 2 a fost menționat numele Schimonahia Filofteia Antonescu de la Mănăstirea Pasărea (jumătatea sec. al XVIII-lea – 1833), cu titulatura de Sfânta Cuvioasă Filofteia de la Pasărea, mama Sfântului Ierarh Calinic de la Cernica și cu cinstire în data de 12 aprilie. Vrednică de pomenire este schimonahia Filoteia ‒ mama Sfântului Calinic de la Cernica ‒ care era de loc din Bucureşti, fiică de părinţi credincioşi. Din botez se chema Floarea. Undeva, pe la jumătatea secolului al XVIII-lea – aproximativ anul 1783 – în București vede lumina zilei o fetiță căreia părinții îi pun numele Floarea. După obiceiul vremurilor, părinții o căsătoresc de tânără cu Antonie Antonescu, un tânăr de condiție medie, dar potrivit ei, pentru că amândoi erau creștini și rugători lui Dumnezeu. Pe rând, în căsuța lor din suburbia Sfântul Visarion, pe ulița Lefterescu, li se nasc patru copii. Tatăl se îngrijește să aducă în casă cele necesare acasă, iar Floarea se dedică creșterii copiilor. Îi trimite pe fiecare la școala românească de pe lângă biserică, însă adevărata lor educație se face acasă, lângă mamă. Ea îi învață să-L iubească pe Dumnezeu, să țină post, să se roage, să fie buni și milostivi. Astfel, copiii văd în mama lor un exemplu care li se imprimă în suflet asemenea unui stindard. Blândețea, postirea, răbdarea, jertfa tăcută — toate acestea le învață de la ea. O mare bucurie înflorește în sufletul Floarei când fiul cel mare alege calea slujirii lui Dumnezeu. Ziua hirotoniei lui este, fără îndoială, una în care inima ei de mamă creștină cântă imne de slavă lui Dumnezeu. După câțiva ani, el rămâne văduv și se retrage la mănăstire, luând numele de Acachie, iar mama primește această veste cu inimă recunoscătoare. Al doilea fiu, Constantin, este, se pare, cel mai apropiat de sufletul ei. La botezul lui, Floarea și Antonie o roagă pe Luxandra Văcărescu, soția Marelui Ban Barbu Văcărescu, să îi fie nașă. Copilul nu le dezamăgește niciodată așteptările. De mic, sub privirea atentă a unei mame evlavioase, crește în dragostea de Dumnezeu și de oameni. La 20 de ani intră ca frate la Mănăstirea Cernica, iar mama sa își găsește din nou bucuria în alegerea fiului. Este o mamă care parcă nu își mai dorește nimic altceva de la Dumnezeu. Doi dintre copiii ei aleg să-și închine viața slujirii Sale. Un an mai târziu, Constantin este tuns călugăr cu numele de Calinic, iar după numai o lună este hirotonit ierodiacon la Biserica Sfântul Nicolae din Cernica, de către mitropolitul bulgar Sofronie al Vraței, refugiat la București din cauza turcilor. Părinții se simt, cu siguranță, împliniți. Rămasă văduvă, Floarea este îndrumată de fiul ei, Calinic, să se retragă la Mănăstirea Pasărea, unde să-și petreacă restul zilelor în rugăciune și pace. Ea îi urmează sfatul, iar fiul ei va ajunge, mai târziu, stareț, arhimandrit și apoi ierarh al Bisericii.
Intrată în mănăstire, este rânduită în ascultare alături de monahiile înaintate în vârstă și cu viață duhovnicească aleasă. Primește tunderea în schima cea mare și devine schimonahia Filofteia. Prezența Cuvioasei Filofteia între viețuitoarele Schitului Pasărea este amintită și într-un document din august 1828. Atunci, schimonahia Iustina, stareța schitului, se retrage din slăbiciunea bătrâneților, nemaiputând să mai poarte dregătoria stăreției, iar soborul o alege pe schimonahia Eupraxia în această slujire. Pentru aceasta, obștea cere confirmarea mitropolitului. Între cele 33 de viețuitoare care semnează scrisoarea către Sfântul Ierarh Grigorie Dascălul, Mitropolitul Țării Românești, ultima este schimonahia Filofteia. Din practica monahală înțelegem că, în astfel de momente, semnatarele sunt, de obicei, maici din conducerea mănăstirii, rânduite în aceste ascultări pentru înțelepciunea și viața lor duhovnicească. Putem deduce astfel că Filofteia era prețuită pentru discernământul ei, pentru buna chivernisire și pentru râvna în nevoință, calități pe care le arătase și în viața de familie, când și-a crescut copiii într-o rânduială creștină pilduitoare. Strălucind în virtute, dragoste, smerenie, rugăciune și ascultare, Cuvioasa Filofteia rămâne sub purtarea de grijă și povățuirea fiului ei, viitorul Sfânt Calinic de la Cernica. Pentru ea, Sfântul Calinic ridică o catismă – o mică locuință monahală retrasă, după modelul athonit, rânduită pentru liniște și nevoință – unde se nevoiau mai multe maici din soborul de atunci. Aceasta nu era o mănăstire de sine stătătoare, ci rămâne în ascultarea stareței de la Mănăstirea Pasărea. În fața catismăi, Sfântul Calinic a săpat și o fântână, ușurând astfel povara bătrâneților mamei sale. Schimonahia Filofteia trece la cele veșnice la 8 noiembrie 1833. Mănăstirea Pasărea se afla atunci sub ascultarea și îndrumarea duhovnicească a Cernicăi, astfel că este firesc să credem că fiul ei, arhimandritul Calinic, starețul Cernicăi, i-a fost aproape, măcar cu inima și rugăciunea, în ceasul mutării ei la Domnul. Trupul îi este așezat în cimitirul Schitului Pasărea, iar, după rânduială, osemintele sunt deshumate și așezate cu cinste în osuarul mănăstirii. Astăzi, însă, locul lor nu mai este cunoscut.
Filofteia rămâne în memoria maicilor de la Pasărea ca o femeie cu viață sfântă, o mare rugătoare și mijlocitoare către Dumnezeu, pomenită cu evlavie. În semn de cinstire față de această mare nevoitoare isihastă, obștea Mănăstirii Pasărea a așezat în cimitir un cenotaf închinat schimonahiei Filofteia, cea care a dat viață primului sfânt canonizat de Biserica Ortodoxă Română în anul 1955 — Sfântul Calinic de la Cernica. La 1 iulie 2025, în Aula Magna „Teoctist Patriarhul” din Palatul Patriarhiei, sub președinția Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a aprobat canonizarea a 16 femei cu viață sfântă — mucenițe, monahii, soții de domnitori, mame de sfinți și mărturisitoare — între care și Schimonahia Filofteia Antonescu de la Mănăstirea Pasărea, cu titulatura de Sfânta Cuvioasă Filofteia de la Pasărea, mama Sfântului Ierarh Calinic de la Cernica, cu zi de cinstire la 12 aprilie. Vrednică de pomenire este schimonahia Filoteia ‒ mama Sfântului Calinic de la Cernica.
