O știre dărâmătoare despre independența (demult pierdută) a presei europene circulă în media main stream și pe social media… Euronews a păpat, în ultimii 15 ani, suma de 352 de milioane de euro din fonduri europene. De aici concluzia celor de la Euractiv că cei de la Euronews au ajuns să depindă aproape exclusiv de patronii lor politici, de lobby-iști și de companii publice, legate de stat prin control acționarial sau managerial sau prin contracte de achiziții publice. Euractiv spune că la nivelul UE s-ar ridica întrebări despre controlul politic asupra politicilor editoriale, care nu mai sunt independente. Sincer, eu nu văd aceste întrebări pe aici, pe la Strasbourg, sau pe la Bruxelles. Dimpotrivă, văd o strângere și mai severă a șurubului dependenței de birocrația UE și de „patronii statali” ai presei, care numai independentă nu mai e… Mai întâi, că „presa” nu mai este jurnalism, ci o sculă a politicilor de cenzură aplicate de UE, lucrătorii din presă (care nu mai pot fi numiți jurnaliști) fiind principalii milițieni ai adevărului de stat și de partid (li se zice verificatori ai faptelor, adică, fact checkers…). Mai apoi, că „presa” ia bani pentru articole de la birocrați, politicieni (inclusiv euro-parlamentari – există un buget special dedicat acestui gen de „achiziții”). În fine, nimic din ceea ce nu este conform cu politicile publice (falimentare, iraționale, pro-război) ale birocrației UE nu pătrunde în această „presă” – cică ăsta ar fi „scutul democratic european”…
În orice caz, vă spun că la nivel de co-legiuitori, se lucrează acum la o directivă privind achizițiile publice care va impune regula preferinței pentru companiile europene. La prima vedere, e o bună metodă de protecție contra concurenței neloiale a Chinei sau contra bullyingului american. Dar numai la prima vedere… În spatele acestei reglementări protecționiste stau companii publice europene, de regulă legate de stat sau de marile familii de aristocrați europeni, care vor continua să achiziționeze toate marile contracte de lucrări publice sau de servicii, fără a permite o reală competiție (pe calitate, inovație, preț) între întreprinderile europene. De altfel, cam așa s-a forțat și semnarea acordurilor cu statele membre Mercosur și cu India: tot în avantajul marilor corporații germane, franceze, italiene și olandeze și în detrimentul antreprenorilor și fermierilor europeni. Nu știu cum ar reflecta Euronews, Euractiv sau politico această concluzie: adevărații dușmani ai UE nu sunt cei externi, sunt „ai noștri”, sunt cei interni…
Notă: Euractiv face parte, totuși, din mass media paneuropene care beneficiază de fonduri UE pentru acoperirea „afacerilor” europene, iar UE alocă numai pe acest segment cca 35 de milioane de euro pe an. Euractiv primește fonduri publice de la UE prin entități asociate precum Fondation EURACTIV sau EURACTIV Media Network B.V., sub formă de granturi pentru proiecte specifice legate de comunicare, societate civilă, e-democrație, diseminare de cercetare și (evident) combaterea dezinformării. Euractiv primește granturi și de la fundații private (cum ar fi Bill and Melinda Gates Foundation). Sumele primite de Euractiv de la UE par a fi modeste – ceva în jur de sub 100 de mii pe un proiect. Cel puțin, nu rezultă din date publice alte sume… Adevărul este, însă, că în comparație cu Euronews, sumele primite de Euractiv sunt chiar mici – de unde și interesul de a face o anchetă despre fârtații lor de la Euronews…
